joi, martie 28, 2024

Agenturile

Trebuie spus că, după perioada de tristă amintire a Securității și acelorlalte servicii secrete din perioada comunistă, servicii a căror misiuneprioritară era protecția oligarhiei regimului, zis, socialist, actualeleservicii par a fi ceea ce ele trebuie să fie în cadrul instituțional al unuistat democratic, adică, organisme care veghează la respectarea legilor și lacrearea unui climat de siguranță în ce privește interesele Statului român șiale cetățenilor care îl compun.

Așa cum s-a consacrat în legile și cutumele specifice acestor instituții,rolul lor este exact acela menționat de numele lor, respectiv, de a aduna informații, pe care apoi să leservească organelor abilitate să aplice legea în cazul încălcării lor ori, maimult decât atât, să facă acțiuni de prevenție pentru ca aceste posibileinfracțiuni să nu se producă. Tot spre deosebire de epoca revolută, serviciilenu acționează în mod nemijlocit, decât pe anumite paliere și atunci când primesc misiuni exprese în acest sens.

Ele se află sub control civil, control care se exercită pe mai multe căi:Președinție, comisii parlamentare, parchete, etc. Motivul fiind acela caacestea să nu depășească și să supraliciteze misiunile pe care le au prin lege,substituindu-se puterilor statului. Să ne amintim că, inclusiv în perioadacomunistă, periodic partidul unic își reafirma autoritatea asupra structurilor Securității, care, ce-i drept, tindea mereusă-și depășească puterea și competențele.

Printre barierele pe care societatea democratică le pune în calea acestortendințe este și stabilirea unor incompatibilități între calitatea de ofițer alunui serviciu de informații și unele funcții sau responsabilități cu statutspecial din sectorul civil. De exemplu această calitate nu este compatibilă cucea de membru ori lider al unui partid politic, cu cea de magistrat, ministru,etc. Tocmai pentru ca reprezentanții serviciilor să nu se transforme dinobservatori, în factori de decizie nemijlocită. Mai exact, pentru ca decizia săaparțină, la vedere, celor pe care poporul i-a mandatat în acest sens, nu uneiputeri oculte și, potențial, incontrolabile. În cazul magistraților pentru cadreptatea să fie aplicată exact conform legii și nu conform unor indicațiitenebroase.

Din ceea ce vedem și auzim actualele servicii își îndeplinesc cuprofesionalism și competență sarcinile pe care le au, încadrându-se în sistemulstatului democratic, conform modelului la care ne-am aliniat după accedereanoastră în structurile euro-atlantice. Prin acțiunile ei în combatereafenomenului corupției, prin protejarea în varii ocazii a intereselor naționaleale României, prin neimplicare politică, serviciile de astăzi au câștigatsubstanțial în coeficientul de încredere al românilor în instituțiile publice.Aproape nimic nu a întunecat imaginea lor, cu excepția ultimei tărășenii care aexplodat pe scenă. Cea legată de presupusa calitate de fost ofițer acoperit alpremierului Victor Ponta, afirmație lansată pe piață de președintele TraianBăsescu la un post de televiziune.

Dacă această supoziție este adevărată, culpa aparține atât celui în cauză,cât și șefilor de pe atunci ai acelui serviciu pentru că au încălcat cu bunăștiință Constituția și niște legi. Viitorul ne va demonstra, poate, care esteadevărul.

Oricum, este momentul și cazul ca evenimentul să genereze măcar niștediscuții de principiu.

De pildă: Nu poate fi impusă o conspirare nelimitată a identității unor ofițeriacoperiți chiar și atunci când aceștia încalcă legea. Cum ar fi în cazulîncălcării cazurilor de incompatibilitate. Altfel de ce s-ar mai stabili acestesituații. Cine a încălcat legea nu poate beneficia de protecție. Mai mult deatât el trebuie pedepsit. În caz contrar ne vom trezi că aceste cazuri se vorînmulți și generaliza și ne vom trezi că în realitate suntem conduși, nu decătre niște organe alese de noi, ci de indivizi trimiși în misiune.

Este aproape ridicolă prezumția că nici un fel de personaje din ierarhiacivilă nu pot cunoaște identitatea unor ofițeri acoperiți. Cum să nu cunoască,la nevoie, directorul unui serviciu, ori primul ministru, ori ministrul deresort identitatea unui ofițer acoperit, la nevoie? Atunci pe cine am promovatîn aceste funcții.?

Hoover și alți corifei ai serviciilor ar râde copios laasemenea elucubrații. Și mai ales cum poate fi invocat un asemenea principiuatunci când e vorba de Șeful Statului?

Dacă Șeful Statului nu e demn de încredere ori e mai puțin demn deîncredere decât un șef de compartiment de la un serviciu secret, de ce îl mainumim astfel? Oare Președintelui SUA i se pot refuza orice fel de informații pecare le solicită? Păi, atunci de ce să ne mai omorâm cu firea organizândalegeri? Să numească serviciile tot ceea ce e nevoie.

Până la urmă, răspunsurile sunt de bun simț și chestiunile, dilemeleși  inadvertențele legislative trebuierezolvate inclusiv prin armonizarea legilor în chestiune.

MF

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente