Operațiune de salvare la casa unde a copilărit și trăit o bună perioadă de timp compozitorul George Enescu la Mihăileni. O echipă de voluntari ai Ordinului Arhitecților din România a reușit să împiedice prăbușirea casei aflată într-o stare avansată de degradare.
Casa unde a copilărit și a venit până în 1946, se află de mai bine de 30 de ani într-o stare de continuă degradare. Căsuța preotului Ioan Cosmovici, bunicul lui Jurjac cum era alintat Enescu în familie, a ajuns după 1974 când a fost vândută și nu a mai fost locuită de Eugenia Dimitriu, verișoara compozitorului rând pe rând depozit de cartofi, de cereale, ca mai apoi după 1990 să fie abandonată d-ea binelea de familia care o cumpărase deja la a treia mână de la o moștenitoare a familie Enescu.
Construită în stil țărănesc, dar cu o distincție aparte, căsuța unde Enescu ar fi compus una dintre bijuteriile sale muzicale, ”Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op.8 s-a înclinat în fața timpului și a indiferenței. Acoperișul s-a prăbușit în partea din față a clădirii, cerdacul s-a surpat, la fel și o parte din beci. Interiorul era de-a dreptul răvășit, pianul unde cânta Enescu nici nu mai există pereții stau să se crape. Casa părea condamnată, șefii primăriei din Mihăileni susțin că că arhitecții pe care i-au consultat i-au mai prezis sumbru casei lui Enescu, doar un an de viață.
Iată cum se îmbină istoria casei cu cea a marelui compozitor – Din istoria unei case uitate – Pentru salvarea Casei Enescu din Mihăileni
Casa lui Enescu salvată de un grup de voluntari
A venit însă și salvarea. În urma campaniei de informare și conștientizare derulată de cunoscuta pianistă Raluca Știrbăț, a venit și salvarea acestei monument istoric. Ordinul Arhitecților din România și Fundației Pro Patrimonio au găsit o mână de voluntari, arhitecți, muncitori, studenți la arhitectură care au lucrat voluntar la acestă casă. Totodată au fost deschise două conturi de donație: unul de Societatea Internațională Enescu din Viena împreuna cu Revista Timpul din Iași, unde s-au strâns 1800 de euro și un al doilea cont deschis de Organizația Arhitecților din România unde au fost virați până la 1 august 16.200 de lei. Cu acești bani a fost consolidată clădirea.
Din lipsa de fonduri deocamdată nu este posibilă reabilitarea acestui obiectiv, dar spun arhitecții voluntari de la casa lui Enescu de la Mihăileni prioritatea ”0” a fost salvarea de la prăbușire a imobilului. Au fost derulate lucrări de consolidare, dirijate de președintele Ordinului Arhitecților din România, Șerban Sturdza.
Lucrurile stau altfel decât în poemul lui Goethe, publicat în 1797. Mi-a fost dat să înțeleg asta în duminica de 10 a lui august, când, la Mihăileni, în bătătura casei ce i-a aparținut mamei lui George Enescu, i-am întâlnit.Ghemuită de povara timpului și de dezinteresul celor care-ar fi trebuit să-i păstorească buna păstrare, casa părea cu mult mai mare având atâția oameni împrejurul ei, după cum avea să-mi spună, cu o undă de bucurie în glas, pianista Raluca Știrbăț, „sufletul” campaniei de salvare a acestui imobil pe care suntem obligați să-l reintroducem în circuitul cultural. Între toți oamenii aceia, veniți de prin toate părțile Moldovei, în cadrul unui eveniment organizat de Ordinul Arhitecților din România, i-am văzut și am putut să-i ascult pe cei pe care-i numesc „ucenicii vrăjitori” din Mihăileni.
”Pentru punerea în siguranță a casei s-au realizat sprijiniri interioare și exterioare la pereții din piatră ai beciului, a grinzilor planșeului peste parter și a șarpantei. Pe fațada principală infiltrațiile de apă au produs prăbușirea parțială a pereților beciului antrenând și structura pridvorului din față. Astfel talpa pridvorului a fost sprijinită, iar peste zona surpată s-a extins acoperișul cu o streașină pentru a opri pătrunderea apelor și zăpezii. Întregul acoperiș a fost învelit cu folie tip poliplan (bannere reciclate primite ca donație), prinsă cu șipci și cuie.De jur împrejurul casei s-a realizat un șanț taluzat, la o distanță de 3m, care colectează apele de ploaie și le îndepărtează de fundațiile casei.. Studenții arhitecți voluntari – coordonați de Fundația Pro Patrimonio – au redactat releveul complet al casei și al fântânii care sunt necesare pentru proiectul ulterior de restaurare. De asemenea au studiat, inventariat și detaliat elementele de tâmplărie pentru a permite recondiționarea lor ulterioară și au redactat releveul sobelor necesar pentru reparația lor.”, precizează Șerban Sturdza.
Din echipa care a realizat și coordonat aceste lucrări fac parte arhitectul Lucian Rădulescu și 11 studenți la arhitectură de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București și de la Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” din Iași. Cei care s-au implicat în acest proiect de voluntariat recunosc că sunt norocoși că au reușit să se înțeleagă cu proprietarii casei familia Constantin care le-a permis să desfășoare lucrările.
Totodată aceștia au beneficiat și de sprijinul administrației locale, primarul din Mihăileni Ioan Barbacariu care a eliberat imediat autorizația de construcție și a oferit masă și transport gratuit voluntarilor. La lucrări au participat și o firmă de construcții, tot pe bază de voluntariat cu materiale și câțiva meșteri. Ordinul Arhitecților împreună cu Raluca Știrbăț au deschis și o campanie de colectare de fonduri pentru reabilitarea casei și continuarea lucrărilor. Deocamdată nu se pune problema cumpărării casei, scopul fiind restaurarea acesteia.
Promisiuni în vânt. Autoritățile județene nu au ridicat un deget
Deși au promis la începutul acestui an că vor cumpăra casa de la proprietari și vor da fonduri pentru restaurarea acesteia, șefii de la Consiliul Județean nu au mișcat nici măcar un deget. ” Vrem să achiziționăm casa respectivă ca să o refacem. George Enescu a stat și vreau ca să o băgăm în circuitul turistic”, declara președintele Consiliului Județean Florin Țurcanu la începutul acestui an. Mai mult decât atât, autoritățile județene au evitat să mai discute despre această casă.
În casa de la Mihăileni a preotului Ioan Cosmovici, bunicul după mamă al lui George Enescu, compozitorul și-a petrecut o bună parte a copilăriei, după divorțul părinților din 1890. Aici localnicii spun că ar fi învățat să cânte de la lăutarii satului și tot aici la căpătâiul mamei sale bolnave în 1901, ar fi compus și ”Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op.8”. Mai târziu Enescu va vizita mereu Mihăileniul și va concerta în garnizoana de la marginea orașului, unde era sala de bal.
Exista si oameni care construiesc pe gratis pt ca istoria sa nu moara!