Cum de la o vreme încoace demersurile jurnalistice ne poartă tot mai des înspre Carei am intrat şi noi într-un local situat în buricul târgului, denumit pompos „Cafe-Bar”, să mai adăstăm la o cafea. Numai că şi aici s-a potrivit de minune proverbul ăla conform căruia „Afară-i vopsit gardul şi-năuntru-i leopardul”.
În traducere liberă, asta înseamnă că localul ăsta chiar este o bombă dintre cele mai puturoase. Nici n-am fi crezut că în plin centrul oraşului Carei, un oraş cu pretenţii, nu-i aşa?, să dai peste un asemenea focar de infecţie.
Dar a fost destul să intrăm în toaletă ca să regretăm afirmaţia de mai sus pentru că acolo mizeria era de nedescris. Baia era pur şi simplu inundată cu o mâzgă greţoasă şi pestilenţială, astfel că nu aveai nicio şansă să ajungi la cabină sau la chiuvetă, numai dacă îţi asumai riscul de a-ţi umple pantofii cu borhotul ăla groaznic. Nici nu mai are rost să ne întrebăm de când n-a mai călcat un control pe acolo, că nici nu ştie în ce ar călca dacă s-ar aventura să intre în buda locantei cu pricina.
În orice caz este greu de crezut că nările inspectorilor de tot felul, ar putea fi chiar atât de înfundate. Ori este destul să li se acopere ochii? Dacă la toate acestea mai adăugăm amănuntul că preţul consumației era la nivelul cluburilor de mari fiţe, veţi înţelege şi dumneavoastră cam cum acţionează legea compensaţiei inverse.
De-a lungul vremii, noi am tot scris despre faptul că prin Carei sunt multe lucruri care nu prea miros a bine dar n-am crezut că vom avea şi dovada materială a putorii la modul propiu.
