Gicu, un cămătar care până mai ieri era obișnuit să ”semene teroare” prin Sătmar, a ajuns de nerecunoscut după ce s-a împrumutat la o bancă. Acesta se plânge că e amenințat zilnic la telefon de reprezentanții unei bănci, ajungând să sufere adesea atacuri de panică.
Prin cartier tot umbla vorba că mai bine te imprumuți la cămătari decât la bănci. Pe asta s-a bazat și Gicu, care a făcut un împrumut la bancă pentru a-și extinde afacerea cu cămătăria. Lucrurile mergeau bine, numărul clienților ajungând să crească de până la 10 ori pentru că Gicu percepea o dobândă de doar 150%, infinit mai mică decat cea a băncilor și acesta nici nu avea comisoane sau taxe ascunse.
Văzând că afacerea prosperă văzând cu ochii, a mai făcut un împrumut pentru care a girat cu propria locuință pentru a-și extinde afacerea și în cartierele vecine … Atunci au început și necazurile cămătarului:
„La nici o oră după ce am întârziat cu rata au început să sune telefoanele. Uneori sunau chiar și de trei ori pe zi. După o săptămână banca a început să-mi trimită la ușa oameni îmbrăcați în costum care folosesc cuvinte sofisticate pe care nici nu le ințelegeam, dar banuiesc că vroiau să le dau banii.
Mă amenințau ba cu procese, ba că îmi iau casa. Pur și simplu, banca seamană teroare. Eu nu așa procedez cu clienții mei. Dacă clienții nu îmi plăteau la timp le omoram câinele sau le tăiam un deget, chestii de bun simț. Eu niciodată nu i-am amenințat cu procese sau să le trimit bărbați în costum la ușa, le trimiteam doar doi băieți solizi în maiou”, se plânge Gicu.
Situația bietului cămătar este una tragică deoarece acesta a ajuns să se teamă să mai iasă din casă și chiar să deschidă ușa când cineva sună la ușă, de răspuns la telefon nici nu se mai pune problema pentru că acolo reprezentanții băncii sunt cel mai agresivi.
Din această cauză acesta nu șii va putea recupera niciodată banii împrumutați și, astfel, să își poată plăti ratele, urmând ca în scurt timp banca să îi ia casa și să îi vândă și un rinichi pentru a-și recupera cheltuielile de judecată.
