De câteva zile bune pi centrul Sătmarului bântuie cam din sută-n sută câțiva cerșetori bine organizați care se iau după tine cerând un leu, ba pentru copil , ba pentru altceva. Acești cerșetori sunt ca lipitorile și stau mai mult pe lângă bancomate, schimb valutar sau magazine mari.
Cum ieși din magazin dacă ai bagaje multe, ești bogat bun de agățat… Cealaltă gașcă de la bancomate, stau deoparte, iar când te apropii de bancomat… începe ”programul artistic” și cum te vede că ai scos banii, apoi nu ai scăpare… numai sfinții ții laudă în ordinea de pe tricouri… până-i dai ceva bănuți, eh dacă nu-i dai nimic… au pregătit și ceva de dulce pentru tine… și cu cele spuse, ai frigiderul plin.
Cele două doamne cu copii mici în brațe nu par a fi de pe la noi după ”grai… și port”! Și cu siguranță ele i-au la rând orașele cu profit și fac rocada pentru a nu ieși prea tare în evidență… deși acei cerșetori au mai fost de mai multe ori în Satu Mare, culmea că, nimeni nu-i deranjează! Parcă aveam noi organe abilitate, responsabile și ale… ale… care patrulau și faceu ordine!? Eh că o parte din ei s-au reprofilat pe caschetă albă, si ridicat de masini, da era și necesar…!
Cersetoria, un fenomen care a ajuns sa ne pateze onoarea in intreaga lume, este in continuare intalnit si tolerat chiar si la noi acasa. Suntem crestini, si chiar daca nu suntem crestini, trebuie sa nu uitam ca suntem oameni. Si, pana la urma, care sunt flamanzi si care nu? Tocmai aici avem de ales, ca oameni si crestini: dam unui copil care este controlat de mafioti, sau dam unui sarac pe care speram ca il putem ajuta? Si cum poate un crestin sa treaca mai departe, stiind ca de fapt nu a ajutat pe nimeni, ci a umflat buzunarele vreunui bautor? Care este atitudinea cu adevarat crestineasca pe care trebuie sa o avem, in fata acestor oameni?
Până atunci… ”socheres locares”?
