Se pare că, mai nou, coana Justiție tinde să devină tot mai mult domnișoaraJustiție. Atât de sensibilă și delicată a devenit, încât nu poți s-o atinginici măcar cu o floare. Deși, dacă ai sta să contempli la șirul de baroni încolonațicătre DNA și alte organisme din aceeași sferă, ai spune că ea s-a făcut mai bărbată decât odinioară, când era dirijată prin telefoane și șoapte de taină.
Apostrofările nici măcar prea subtile ale premierului la adresaprocurorilor care au îndrăznit să contrarieze marele concern rus (era să zic:sovietic), Lukoil, prin punerea unor sechestre asiguratorii asupra unei părțidin patrimoniul său sunt un exemplu școală de imixtiune în treburile justiției.Pentru că prezervarea locurilor de muncă, pe care prim-ministrul a invocat-o nue nicidecum treaba justiției, ci exact a executivului, care trebuie să creezeclimatul necesar ca ele, locurile de muncă, să devină tot mai multe și mai bineremunerate. Dar, aceasta, în nici un caz, nu prin tolerarea încălcării vinovatea legilor, prin închiderea complice a ochilor la fraudă, la evaziune fiscală șila alte matrapazlâcuri.
Dacă cele de mai sus se produc, ceea ce pare a se câștiga, se pierde cusiguranță înzecit și însutit pe alte căi bătătorite. Iar atitudinea umilă șiprea-plecată față de imperiul din vecinătate constituie și ea o premisă apierderii respectului de sine. Căci ar cam trebui să avem nițel orgoliu de țarămembră a UE și a NATO, în care nimeni n-ar trebui să îndrăznească a se comportaprecum în coloniile de odinioară.
Nici cei de la vestul și nici, mai ales, ceide la estul țărișoarei noastre, care, ce-i drept, au oarece tradiție în aceastămaterie.
Intervenția lui Victor Ponta este inimaginabilă și nu putem s-o punem decâtpe seama obsesiei de a mai culege niscaiva voturi de la cei pe care grija luisubită pentru locurile de muncă ale trăitorilor din România i-ar putea atingela coarda sensibilă.
Relocarea companiei ruse nu e, așa cum afirma șipreședintele Băsescu, o tragedie atât de mare, pentru că, în acest caz improbabil, se vor găsi foarte repede amatori să preia această afacere dintr-undomeniu atât de profitabil cum este cel al petrolului. Faptul că Lukoilraportează doar pierderi, dar a rămas pe loc atâția ani nu probează decât că secam umblă cu cioara vopsită (în roșu) în acest caz.
Aproape la fel de neavenită este însă și filipica lui Traian Băsescuîmpotriva unui fost președinte al CSM, care este făcut mincinos și „politician”la oră de vârf pentru că l-a acuzat, pe drept ori pe nedrept, pe Președinte căar fi dezvăluit câte ceva din dosare penale în curs. În acest caz avem de-aface, cel puțin cu o lipsă de eleganță și diplomație a discursului public,caracteristică vieții noastre politice, inclusiv președintelui în exercițiu.
Totuși, așa cum am afirmat în debutul materialului nostru, nu este cazul cajustiția să exagereze, nici ea, cu sensibilitățile. Nimeni, nici măcar justițianu sunt infailibile prin definiție. Și ea poate să mai comită erori. Precum, deexemplu, tărăgănarea poveștii cu incompatibilitatea prezumată a lui KlausIohannis, un fapt care induce o tulburare a climatului electoral actual. Șijustiția a mai greșit, a mai exagerat, a mai măsurat cu balanțe mai strâmbe.
La urma-urmelor, ea beneficiază de un statut destul de privilegiat capoziție socială, ca venituri, pensii, garanții de inamovibilitate, etc. Deci,trebuie să fie tare pe poziție, mândră și neînfricată, nu temătoare șinevolnică.
În cea ce ne privește, credem că actele și deciziile sale pot fi criticateori comentate, dar în orice caz, trebuie respectate în litera și spiritul lor.E drept că membri executivului ar trebui să se abțină, lăsând comentariile peseama opiniei publice și a reprezentanților acesteia.
