Lucrurile sunt clare cu viitorul lui Ponta și cu deznodământul încercărilor sale disperate de a încetini ancheta DNA prin metoda piciorului în ghips, patentată acum 25 de ani de Victor Atanasie Stănculescu. Dar nu este deloc ușor de anticipat cine va forma următorul guvern, cu sprijinul cărei majorități și ce se va alege, în final, de PSD.
Marea problemă ține chiar de esența PSD. Acest partid și-a lepădat în ultimii ani și ultima rămășiță de camuflaj ideologic socialist pentru a putea își împlini cât mai eficient scopul pentru care a fost creat: o mașinărie de făcut bani și împărțit privilegii pentru membrii ei. Din pradă, liderii și susținătorii lor din umbră și-au luat întotdeauna partea leului.
Caracteristica principală a acestui model de organizație este că funcționează perfect când se află la putere, cuplată la resursele publice și că intră în criză imediat după ce iese de la guvernare și nu mai are ce împărți membrilor ei.
Întocmai ca un mare economist expert în ciclurile sistemului capitalist, Hrebenciuc a încercat să găsească o soluție la crizele abisale post-guvernare. Așa a venit cu soluția tipică unui ”mafiot de cuvânt” ca indiferent ce partide vin la putere să cedeze 30% din producția industrială de șpagă partidelor din opoziție. Din păcate, pactul propus de el, acceptat se pare și de alți mafioți cerebrali din celelalte partide nu a scutit PSD de scenele de canibalism prin care a trecut după fiecare ieșire de la guvernare.
Și Năstase și Geoană au fost destul de abili în mandatele lor în a-și ține aproape anumite facțiuni din partid. Fiecare a avut mulți susținători în spate în momentele confruntării cu rivalii care au vrut să le ia locul. Și cu toate acestea, ambii au trebuit să părăsească jilțul după ce au pierdut puterea executivă.
Ponta, spre deosebire de ei, a condus și conduce PSD cu un dispreț monumental față de viața internă de partid. Și-a fidelizat câțiva lideri de organizație mai tineri, cărora le-a oferit mai multă putere de decizie, pe măsură ce baronii au început să apuce calea DNA-ului și a promovat câțiva miniștri fără personalitate, pe care i-a putut controla și de care a fost sigur că nu vor emite niciodată pretenții nici la funcția de premier, nici la cea de președinte de partid.
Asta a fost politica de cadre a lui Ponta în PSD. În rest, Victor Viorel s-a bazat exclusiv pe sprijin extern din partea unor șefi de instituții care inspirau teamă în partid și pe încrederea de care aceștia se bucurau în ochii partenerilor strategici ai României. Timpul pe care ar fi trebuit să-l investească pentru a-și consolida susținerea în interiorul PSD și l-a petrecut jucând baschet sau îndeletnicindu-se cu activități mult mai puțin plictisitoare.
Urmarea? Dacă va pierde funcția de premier, iar PSD va fi din nou decuplat prematur (ca și în 2009) de la rezervoarele cu bani ale statului, Ponta va fi debarcat în doi timpi și trei mișcări și din fruntea partidului. După cum a pierdut finala prezidențială, la o diferență de scor mai mare decât Năstase și Geoană, așa va fi și evacuat de la conducerea PSD: mult mai rapid și cu infinit mai puține regrete.
Iar ceea ce el a considerat o genială strategie defensivă pentru a domni netulburat peste PSD o lungă perioadă de timp, s-ar putea dovedi fatal partidului. Ponta a învățat ceva din lecția lui Năstase și nu a permis vreunui Hrebenciuc, Mitrea sau Dan Ioan Popescu să îl concureze așa cum aceștia au făcut cu mentorul său. A făcut gol în jurul său de lideri cu potențial și s-a bucurat în sinea sa că procurorii anticorupție îi iau la puricat pe Geoană, Dragnea, Vanghelie, Mazăre, Oprescu și mulți alți lideri cu greutate în partid.
Doar că anchetele sau procesele care îi vizează pe aceștia, se vede limpede acum, nu îl ajută sub nici o formă pe Ponta, care are toate șansele să fie trimis rapid în judecată, la rândul lui, ci pe altcineva. Iar acest altcineva poate fi George Maior, fostul său partener de tandem președinte-premier din cursa electorală de anul trecut, sau poate fi Gabriel Oprea, aliatul său politic principal.
Cine ar putea sta acum în calea fostului șef al SRI, dacă acesta și-ar propune să preia conducerea PSD, după debarcarea lui Ponta? Nimeni. După câte se pare, însă, George Maior nu are intenția de a prelua conducerea PSD. Nu în momentul acesta, cel puțin.
Ce a spus în repetate rânduri Traian Băsescu, anul trecut, și anume că fostului șef al SRI i-ar trebui o pauză înainte de a accepta o funcție de conducere, se pare că a rezonat și cu alte recomandări similare primite de George Maior. Motiv pentru care, cel mai probabil, va alege să plece la Washington, ca ambasador.
După cele două declarații din weekend făcute de Gabriel Oprea – recomandarea către Ponta de a demisiona și avertismentul că va ieși la guvernare dacă PSD încearcă să modifice Codul Penal – este evident că parteneriatul dintre UNPR și PSD a intrat într-o altă fază. Și că susținerea pe care i-a acordat-o până acum lui Victor Ponta a expirat.
Consecința: după demisia lui Ponta și debarcarea sa din fruntea partidului, Oprea ar putea prelua controlul inclusiv asupra PSD. Șansele ca acest lucru să se întâmple depind însă de un lucru. Dacă Oprea poate menține PSD la guvernare sau nu. Iar asta nu depinde doar de liderul UNPR ci și de președintele Iohannis.
O aritmetică simplă ne arată că o alianță PNL – UNPR și ceva grupuri mici (PSRO, PND, independenți, minorități) ar putea asigura fără probleme o majoritate pentru un nou guvern. Chiar dacă cifrele par acum la limită nu există nici un dubiu că numeroși parlamentari PSD i se vor alătura lui Oprea când vor vedea că partidul lor se scufundă.
Pentru liderii PNL și pentru Klaus Iohannis această formulă ar fi calea spre putere cu cele mai mici costuri de imagine. Mai ales dacă se ajunge la ea după un bine întreținut spectacol mediatic concentrat pe ideea că UNPR și-a spălat păcatele despărțindu-se de PSD, după ce l-a împiedicat să dea o lovitură mortală statului de drept.
Gabriel Oprea are însă o problemă cu varianta unui coaliții PNL – UNPR. Anul viitor sunt alegeri. Iar șansele UNPR de a lua un scor decent sunt, ca întotdeauna, infime. UNPR s-a dovedit un bun aspirator de parlamentari penali, de acolo și reputația de batalion disciplinar al politicienilor, s-a dovedit și un partener de guvernare loial (pentru prețul potrivit), dar ca performanță electorală a fost întotdeauna o catastrofă. Ceea ce înseamnă că Oprea va face tot ce ține de el să rămână lângă PSD. Sau, și mai bine, în fruntea PSD. Citeste tot editorialul pe turturica.ro
