Editorial – Justiția își mănâncă proprii copii

Publicat la data de23 martie 2015 » 932 Views» De: JSM - redactia » Editorial, Stiri Satu Mare
 0 stars
Înregistrare to vote!

editorialjsm

Parafrazând propoziția născută în urma Marii Revoluții Franceze de la 1789cum că revoluția își mănâncă proprii copii, putem constata astăzi că seîntâmplă ceva similar pe frontul cruciadei purtate de Coana Justiție de cevavreme încoace împotriva a tot ceea ce se găsește în unghiul ei de observație.
Văzând că, pe zi ce trece, aceasta ia avânt tot mai mare, prinzând înmalaxorul ei persoane tot mai elevate din ierarhia socială, prezentă și, deacum, trecută, nu era greu de anticipat că în scurt timp va ajunge și lavârfurile ”încoronate” ale politicii post-decembriste. Și iată că Sabia luiDamocles atârnă amenințător asupra a (deocamdată) doi președinți din garnitura carea evoluat pe parcursul perioadei menționate. Primul, cu voia d-voastră, esteIon Iliescu, pentru culpele sale spuse și nespuse din perioada anilor 90 și aldoilea, însuși Traian Băsescu, cel care a dat salutarul brânci în arenă celeicare astăzi agită deasupra capului său arma menționată. Ați ghicit, aceeașijustiție.
Cazurile sunt departe de a fi asemănătoare. În ceea ce-l privește pe IonIliescu, posibila sa inculpare ar fi o revanșă celor câteva sute (poate o mieși mai bine) de victime inocente ale Revoluției și apoi ale mineriadelor detristă amintire, o inculpare de care sus-numitul a scăpat până acum datorităfoarte înaltelor complicități pe care le-a cultivat și care l-au înconjurat cuun halo protector inexpugnabil. În al doilea caz, cel al lui Traian Băsescufiind mai degrabă vorba de o răzbunare retroactiva a celor (mulți) pe care i-asupărat cu vorbele și faptele sale în perioada destul de îndelungată în care adomnit peste destinele lor și ale noastre. Poate însă să fie și un preț alezitărilor, al inconsecvențelor, al dublei măsuri la care s-a dedat atunci cânda crezut de cuviință s-o facă.
Diferența esențială este că în primul caz avem (nu puține) victime omenești,iar în al doilea caz ar putea să fie vorba doar de maximum niște abuzuri, pecare le-ar fi comis o fire probabil prea orgolioasă și prea obișnuită cupoziția de la pupitrul de comandă al navei numită România. Desigur, dacăviitorul nu va proba și altele.
Chiar și așa demersul justiției este cumplit de tardiv în prima situație șioarecum inutil, dacă nu penibil în a doua. Căci ce să mai faci cu un om devârsta lui Ion Iliescu, pe care o condamnare prea târzie riscă să-l transformeîntr-un martir al partidului și ”poporului” PSD, mai ales că, pe lângă vinilesale indubitabile, a avut o contribuție, totuși,de voie, de nevoie, în regăsireacăii celei drepte pentru țară. Unde mai pui că judecarea unui președinte alesși consacrat reprezintă, volens-nolens, o umbră perenă pe obrazul aceleiașițări. În plus, cu o tentă de răzbunare politică, așa ca în al doilea cazinvocat de noi.
Acuzația la adresa lui Traian Băsescu este o penibilă pentru că nimeni nupoate să creadă cu adevărat, nici măcar avocatul părții, cică, vătămate, LucianBolcaș că remarca fostului președinte, cum că Pandele, soțul Gabrielei Firea,ar putea să nu se întoarcă acasă, reprezintă o amenințare ori un șantaj,amendabil prin Codul Penal. Chiar dacă, în chestiunea dată, T.B. a pierdut obună ocazie să tacă, deoarece nu cadrează cu prestanța unui președinte să intreîn asemenea dispute cu o știristă de la o televiziune și ea cam dubioasă, nu credemcă faptele președintelui ar putea cumva să îndreptățească asemenea intenții.Credem că, dimpotrivă, acuzele probează totala lipsă de imaginație șidisperarea detractorilor că nu găsesc ceva mai plauzibil care să-l ducă peBăsescu acolo unde îl vor ei cu o infinită ardoare. Este bizar, dar poate înlitera procedurilor, că procurorii marșează la asemenea manevre.
Nici nu vrem să ne gândim ce ar însemna pentru imaginea României ca TraianBăsescu, un președinte de anvergură totuși europeană, să fie condamnat într-un felde aventură juridică demnă de o țară bananieră. Ar fi mai bine ca neprieteniilui să se consoleze cu faptul că el nu mai este la pupitrul de comandă și să numai ostenească în a-i face șicane de toate soiurile, de la casa la care aredreptul prin lege, la dosare prefabricate, în spiritul unei răzbunări desprecare înțelepciunea populară ne spune cui aparține.
Măcar și pentru faptul că prin asemenea tentative, aceiași de mai sus riscăenorm să-l repună cu timpul în circulație. Martiriul poate fi util oricui.
Mihail Fodor

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *