La ora când vor apărea aceste rânduri rezultatul meciului care va tranșa persoana purtătorului sceptrului de președinte al României pe următorii cinci ani se va fi finalizat, cel puțin în linii generale. Vom ști cine este fericitul câștigător și cine ne va ferici și pe noi, cei care într-un moment de luciditate sau poate inconștiență am pus ștampilele noastre pe buletinele de vot norocoase ori
ghinioniste.
În legătură cu acest moment sunt deja și vor fi cu siguranță numeroase întrebări, dileme și contestații. Câți se vor prezenta la vot, cum vor vota ardelenii,muntenii, oltenii, moldovenii, românii, ungurii, tinerii, pensionarii, intelectualii, gospodinele, etc., etc. Dacă vor fi condițiile promise pentru a asigura condiții decente pentru cei din diasporă dupa tot scandalul din turul întâi.
Dacă se va vota corect sau se va fura pe rupte. Dacă vom avea ”o țară ca afară”, așa cum spune un șlagăr al momentului ori vom perpetua cunoscutele noastre metehne, care ne mențin cu consecvență în zona codașă a clubului european, din care facem parte și nu prea.
Întâi de toate însă vom vedea care este Alesul și vom începe să intuim ce ne va aduce el din toate cele promise cu generozitatea specifică unor asemenea momente. Ne vom bucura cu credința naivilor care cred că vine schimbarea mult dorită și promisă de ambii candidați, o schimbare care ne va proiecta direct în Paradisul terestru al visurilor noastre seculare. Dacă ar fi să credem în promisiuni, va fi oricum bine și frumos.
Dacă iese Victor Ponta, ceea ce pare acum mai probabil, vom avea unitate între contrarii, între bogați și săraci, orășeni și săteni, sudiști și nordiști, va fi o liniște desăvârșită după ani de dezbinări și scandaluri, aliniindu-ne acum sub conducerea înțeleaptă a partidului (cvasi)unic și a conducătorului său. Vom avea salarii, pensii, ajutoare sociale cât să ne prisosească, școli, spitale, șosele și autostrăzi, clemență pentru cei care greșesc, tot ceea ce ne doresc inima și suflețelul.
Dacă iese Iohannis, ceea ce ar părea cumva mai de dorit, din punctul nostru de vedere, va fi la fel de frumos. Se va schimba executivul, va renaște economia, se va întrona justiția desăvârșită. România va deveni în scurt timp o țară dezvoltată în familia europeană, un spațiu al seriozității și lucrului bine făcut, o adevărată Germanie a Orientului.
Vise, vise! Mai degrabă situația va fi mult mai banală și mai ternă în oricare dintre ipoteze.
Victor Ponta nu va uni și nu va fi cu nimic mai înțelept sau mai darnic nici după ieșirea din scenă a demonului de serviciu pe care îl invoca la fiecare al zecelea cuvânt al său. După alegeri nu vor mai „da” prea multe pentru simplul motiv că nu prea este de unde, ba chiar va mai lua pentru că datoriile trebuie plătite. Ceea ce credem însă că nu se va întâmpla este împlinirea speranțelor baronetului că V. Ponta îi va salva din ghearele justiției. Acesta va vrea probabil să fie un lider de anvergură, călcând în acest nobil scop peste cadavrele mai vechilor săi companioni.
În general, de la caz, la caz. Ca posibil președinte nu va consimți să delege prea multă putere unor rivali. De aceea se orientează pentru un prim-ministru de mucava, precum Tăriceanu. Iohannis ar avea, la rândul său dificultăți uriașe. Va trebui să se confrunte cu hidra pesedistă cu majoritatea sa strivitoare din Parlament, cu media aservită și chiar cu speranțele exacerbate ale partizanilor săi. Va avea toate șansele să reediteze experiența antecesorului său de tristă memorie, Emil (Milică) Constantinescu, cel răpus de servicii, după ce a suscitat enorme așteptări și nădejdi. Mare lucru să învingă un sistem bine cimentat în nemernicia sa. Poate prin 2016, dacă ar rezista până atunci asediului la care ar fi supus ori încercărilor mult mai facile de posibilă suspendare. Cu atât mai mult, cu cât nici oștile din spatele său nu par mult mai breze, decât cele ale contracandidatului său, dimpotrivă.
Un lucru este limpede. Cel care va pierde, va fi sacrificat, jertfit, mâncat de proprii acoliți mult mai repede decât ar face-o adversarii săi și acest lucru explică disperarea protagoniștilor care riscă să iasă definitiv, în caz de insucces, de pe firmamentul marii politici. Un lucru mai lejer pentru cometa Iohannis, dar mai dureros pentru steluța Ponta care riscă să ajungă, cum spuneau comuniștii de odinioară la odioasa muncă „de jos”.
În ceea ce ne privește pe noi, oamenii simpli, de la talpa țării, rămâne să sperăm doar că nu vom cădea prea abrupt după acest teribil război.
Mihail Fodor
