1. Povestește-ne puțin despre Ionuț Rusu:
Ionuț Rusu, sau “eu”, cum îmi mai place mie să-i zic, este un tânăr timid din zona Harghitei cu vise mărețe. Aș putea spune că sunt o persoană care a încercat câte puțin din toate până să ajungă la punctul în care se află acum. Nu pot să vă enumăr o serie de calități și defecte, pentru că cele din urmă prevalează, însă asta constituie un plus, fiindcă încerc să-mi transpun frustrările în comedie.
2. Cum ai început să faci stand-up și care a fost evoluția ta de atunci și până în prezent?
Am debutat pe scenă în urmă cu aproximativ un an, dar nu am avut constant spectacole în această perioada. Practic, am început să urc pe scenă frecvent în ultimele 3 luni și constat că de la show la show volumul și calitatea glumelor crește, ceea ce mă încânta.
3. Cum a fost primul tău spectacol de stand-up?
Primul meu spectacol de stand-up a avut loc la Craiova și a avut loc pe neașteptate. Mă sunase un impresar care îmi propusese să urc pe scenă și să fac ceva diferit față de ceea ce făceam eu pe internet, și anume sketch-uri. Mă ademenise cu senzația de nedescris a scenei, așa că am zis să încerc. Pentru un prim spectacol, a mers destul de bine, iar asta m-a încurajat să merg mai departe.
4. Te-au influențat în definirea stilului tău alți comedianți din țară sau din străinătate?
Absolut! Idolul meu dintotdeauna a fost Jim Carrey, el constituind unul din motivele pentru care am apucat-o pe acest drum și deseori, realizez că împrumut din maniera lui de a face comedie. Dintre comedianții autohtoni, îmi place foarte mult Mihai Bendeac pe latura de pamflet, iar pe latura de stand-up mă declar un fan înfocat al lui Costel și al lui Vio.
5. Ai avut ocazia să te întâlnești cu vreunul din oamenii care te-au influențat?
Am avut norocul de a mă întâlni cu Mihai Bendeac încă dinainte de a apărea la iUmor și asta se întâmpla acum 5 ani de zile, când câștigasem un casting online pentru emisiunea „În puii mei”, iar premiul consta într-o întâlnire cu actorul mai sus menționat pe platourile de filmare. Din momentul acela, am știut că trebuie să fac asta. De asemenea, am avut șansa să-i întâlnesc și pe Vio și Costel, așa că mă declar un om împlinit.
6. Ce părere ai despre stand-up-ul din România comparativ cu cel din Occident?
Stand-up-ul din România începe să prindă contur în ultima perioadă, iar publicul e din ce în ce mai numeros. Evident, mai e mult de muncă până să se ajungă la nivelul Statelor Unite în acest sector, însă există un progres vizibil, fapt ce se datorează și emisiunilor tv care promovează acest tip de spectacol. Dacă acum 10 ani, foarte puțină lume cunoștea acest concept la noi în țară, acum vorbim de comedianți care umplu săli întregi săptămâna de săptămâna.
7. Deci te-ai putea declara mulțumit de atitudinea românilor față de artiștii care fac stand-up?
În principiu, da. Romanul nu diferă de străini în ceea ce privește un spectacol la care asista. Ideea e că ambele părți să plece mulțumite de la show. Artistul trebuie să-și facă treaba cât mai bine pe scenă, iar plătitorul biletului trebuie să radă, fiindcă asta e motivul pentru care a venit. Atâta timp cât și artistul și privitorul se achita de îndatoririle lor, toată lumea pleacă mulțumită spre casă.
8. Din ce ai văzut tu până acum, ce glume prind cel mai bine la români?
Nu există un anume tipar, o glumă bună prinde oriunde, fie că ești român, fie că ești elvețian, fie că ești extraterestru. Se zvonește că vulgaritățile ar fi cele mai catchy, însă părerea mea este că atâta timp cât sunt rostite fără nicio noimă, publicul nu va avea reacție.
9. Crezi că oricui i s-ar potrivi meseria de comedian?
Îmi spusese, la un moment dat, un regizor că domeniul asta se definește în felul următor: adevăr și suferință. Iar eu m-am regăsit în aceste cuvinte. E mai greu să găsești partea amuzantă a lucrurilor în momentul în care ești pe deplin satisfăcut, ai tot ce îți trebuie, nu suferi de niciun complex. În schimb, odată ce acumulezi o serie de frustrări, de nemulțumiri redate de mediul în care trăiești ai tendința românească să faci „haz de necaz”. Asta nu înseamnă că cei norocoși nu pot să facă asta. Dar e mai avantajos să fi trecut prin momente mai grele.
10. Ție ți s-a spus vreodată că glumele tale nu sunt amuzante?
Firește! Cred că i se întâmplă oricărui comediant asta, dat fiind faptul că nu îi poți mulțumi pe toți. Întotdeauna se va găsi cineva care să nu savureze glumele pe care le faci. Asta e o chestiune de gusturi care, așa cum spune zicala, nu se discută.
11. Ce rol au internetul și site-urile de socializare în promovarea muncii voastre?
Internetul are un rol vital în promovarea muncii noastre, și a muncii mele îndeosebi. Preocuparea mea de baza este de a-mi alimenta pagină de facebook și canalul de youtube cu diverse sketch-uri, care să stârnească râsul și să atragă oamenii spre sălile de spectacol. Trăim în epoca în care internetul deschide calea spre promovarea oricărui bussiness.
12. Care consideri că e cea mai mare realizare profesională a ta de până acum?
Faptul că după o zi de muncă, o anume persoană ajunge acasă sau vine în sala de spectacol și zâmbește, uitând de problemele acumulate pe parcursul întregii zile, constituie pentru mine mai mult decât o realizare. E un ideal. Iar atunci când reușesc să amuz o persoană abătută, fie prin intermediul unui filmuleț, fie datorită prestației pe scenă, sunt un om împlinit, atât profesional, cât și emoțional.
13. Cam cât timp durează să scrii glumele pentru un spectacol?
Glumele sunt scrise pe parcursul mai multor luni de zile. Nu am un program fix, la modul în care mă așez la birou și scriu glume. Ele apar în varii circumstanțe, și atunci când mă „lovește” o idee, notez tot ce-mi trece prin cap, iar apoi le dezvolt.
14. Un mesaj pentru Satu Mare?
Vă mulțumesc enorm pentru toată susținerea de care dați dovadă, am parte de un noian de mesaje pozitive din partea sătmărenilor, și aștept cu nerăbdare să ajung și eu în cel mai mare sat din România, după cum îi spune și numele. Toate cele bune, de la fratele vostru ardelean!
