Interviu cu folkistul Vasile Mardare: „Tot timpul am venit cu mare drag la Satu Mare și m-am simțit extraordinar”

Publicat la data de17 decembrie 2017 » 99 Views» De: George Negrea » interviu Jurnal, Interviuri, Locale sm
 0 stars
Înregistrare to vote!

1. Pentru început, vă rog să-mi spuneți câteva lucruri despre dumneavoastră.

Mă numesc Vasile Mardare, sunt născut în Botoșani, am fost membru al „Cenaclului Flacăra” și „Cenaclul Totuși Iubirea”, marile mișcări ale culturii din perioada aceea, ca să le spun așa.
Am o carieră destul de lungă, am făcut 32 de ani de muzică folk în acest an.
Să dea Dumnezeu să mă mai țină sănătatea încă mult timp.
2. Povestiți-ne o amintire din „Cenaclul Flacăra”, cu Adrian Păunescu, ceva ce va rămas intipărit în minte.
E greu să povestesc doar una, în cenaclu am petrecut mulți ani, sunt sute de amintiri frumoase , unele hazlii altele mai serioase.
Totuși să vă povestesc una: Este vorba de o întâmplare care se învârte în jurul unui cântec de-al meu pe care l-am scris în autocar în drum dinspre București la Câmpina și anume „Iarnă-n Ardeal”, iar seara pe scenă a trebuit să-l cant dar eu nu-l învățasem pe de rost și ultima strofă am inventat-o eu.
Adrian Păunescu mi-a tras o privire pe care nu vă doresc să o vedeți vreo dată și mi-a spus: „ Eu nu am scris așa ceva!”.
Strofa era așa: „Și femeile spun către cer alte rugi; Și copiii se întorc de la școli de la Cluj; Și în curți e prăpăd pentru fie ce porc; Că-n câtlejele lor toporiși se întorc”. Iar eu am spus: Și copii de la Cluj și femei de la Cluj, toată lumea venea de la Cluj.
Publicul nu a sesizat, bineînțeles pentru că piesa era nouă cântată în primă audiție dar, pe urmă am primit „spovedania” de la Adrian.

3. Ce impresie va lăsat Satu Mare, de unde știm să a pornit folkul românesc?

Tot timpul am venit cu mare drag la Satu Mare și m-am simțit extraordinar. Vin cu drag ori de câte ori am ocazia pentru că și aici am amintiri frumoase cu Octavian Bud și cu Emilian Onciu. Am venit pentru prima dată în 1994 și mi-a plăcut mult, centrul orașului.
Publicul este cald, este iubitori de folk și de poezie.

4. Aveți un anumit stil, o anumită temă personală?

Îmi plac mult textile de dragoste, pentru că acolo se regăsesc atât adolescenții cât și cei mai învârstă. Am și cântece sociale dar în special tot la „romantism” rămân.
Când termin de citit o poezie de dragoste, deja am melodia în cap. Mai urmează să intru în studio să o „colorez” și să se nască o nouă piesă.

5. Se petrece în muzica folk un schimb de generații?

Sigur ca da ! Vin tinerii din spate care sunt foarte buni, foarte talentați și chiar mulți dintre ei au început să se afirme puternic.
Lumea vorbea la un moment dat că folukul a murit, nu este adevărat, tinerii vor duce mai departe acest gen. Folkul renaște prin fiecare festival. Este genul de folk cu cele mai multe festivaluri.

6. Cum văd tinerii muzica folk?

Au început să o vadă cu alți ochi, de exemplu a început să se împuțineze muzica de prost gust. Tinerii încep să vină la spectacole de folk. Noi încercăm să facem campanii de promovare a muzicii folk, iar tinerii vin din ce în ce mai mulți.

7.Care credeți că este condiția artistului în România. Cum trăiesc folkiști?

Un artist din punct de vedere a traiului, folkiștii o duc să spun așa, modest. Banii sunt puțini, lumea nu conștientizează că și noi trebuie să plătim facturi, să mâncăm, să ne cumpărăm instrumente etc.
Este și categoria cealaltă de artiști, aceștia apăruți peste noapte, care câștigă bani grei din muzica de prost gust.

8. Vă mulțumesc pentru timpul acordat. În final dacă vreți să transmiteți un mesaj cititorilor?

Mulțumesc și eu pentru acest frumos interviu. Cititorilor vreau să le spun să vină la spectacolele noastre, că au ce învăța de la noi.
Vorba lui Vasile Șeicaru: „Folkul nu a făcut rău la nimeni”.

A consemnat,

George NEGREA

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *