Iubirea lui Dumnezeu față de oameni este nemărginită. Astfel se explică faptul că omenirea mai există în pofida comiterii atâtor păcate care deteriorează relațiile interumane și comuniunea dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu, Care este iubire, Se dăruiește omului pentru ca acesta să trăiască în iubire, adică în Dumnezeu, înaintând în bine. Fiecare păcat știrbește puțin din iubirea pe care noi I-o datorăm lui Dumnezeu. Iubirea Sa față de noi se manifestă atât prin bucuriile vieții, cât și prin necazurile pe care le traversăm adeseori. Dumnezeu este un pedagog înțelept, Care acționează mânat fiind de iubire, dar și de dreptate. Dacă Dumnezeu ar asista pasiv la afundarea noastră în nisipul mișcător al păcatului fără să ne atragă atenția prin diverse încercări, am spune că El este indiferent față de creatura Sa, că doarme sau chiar că a murit. Faptul că El intervine când trebuie în viața noastră este o dovadă a iubirii pe care ne-o poartă. Ca atare, nu trebuie să-L învinuim dacă mai și suferim câteodată.
Dumnezeu ne iubește pe toți, în egală măsură, fiindcă toți suntem copiii Lui. Nimeni nu se naște și nu trăiește fără voia lui Dumnezeu. În schimb, avortul se săvârșește fără voia Lui, omul alegând moartea în detrimentul vieții, contrar voii divine. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi este un semn al iubirii care se revarsă din Dumnezeu în lume. Doar un om întunecat de mândrie poate spune că trăiește în afara lui Dumnezeu și că ceea ce are nu este rodul iubirii lui Dumnezeu. Omul care trăiește în iubire/în Dumnezeu trebuie să fie conștient că toată viața lui reprezintă o împreună-lucrare a sa și a lui Dumnezeu.
Nu doar oamenii drepți sunt beneficiarii iubirii dumnezeiești. Această iubire este și mai evidentă în cazul păcătoșilor, care ajung să sesizeze cu pregnanță prezența și lucrarea lui Dumnezeu în viața lor. Cel care își schimbă viața în bine sub semnul iubirii lui Dumnezeu se va angaja mai ferm în lupta împotriva păcatului, în ascensiunea sa spre Dumnezeu. Ieșind din arealul păcatului, cu dorința de a se mișca și a progresa în bine, încălzit de iubirea divină, omul poate urca treptat spre a pătrunde în final în iubirea totală a lui Dumnezeu. În această iubire se vor “scălda” atât sfinții lui Dumnezeu, cât și păcătoșii care au devenit drepți prin căință sinceră și iubire.
Dumnezeu îl iubește pe păcătos deoarece dorește îndreptarea lui
Dacă un păcătos ar fi lipsit de iubire ar fi pierdut iremediabil. Însă, iubirea îl poate încălzi și îi poate reaprinde dorința de a se salva. Un păcătos poate fi întors de pe calea întunericului doar prin bunătate și iubire. Doar iubirea răspândește lumină. Este un non-sens să răspunzi răutății prin răutate; nu faci altceva decât să adâncești abisul răutății, al păcatului.
Noi Îl iubim pe Dumnezeu doar iubindu-L pe semenul nostru. Dumnezeu nu este egoist. Nu dorește iubirea doar pentru Sine. În iubire pot să pătrundă și să rămână toți. Iubirea este punctul de întâlnire dintre om și Dumnezeu. Iubirea divino-umană se manifestă prin dăruire, iertare, milostenie, jertfă, rugăciune, smerenie, bunătate ș.a. Toate acestea ne țin conectați la Dumnezeu și semeni, toate sunt expresii ale colaborării dintre om și Dumnezeu.
Iubirea unui sfânt față de Dumnezeu este certă. Iubirea lui Dumnezeu față de un sfânt este certificată de viața acestuia, o viață dătătoare de dar. Spectaculozitatea iubirii divine este reprezentată de realitatea că Domnul Se îndreaptă cu iubire și spre cel care L-a părăsit în favoarea păcatului, care L-a înjurat și blestemat, care L-a alungat din viața sa. Minunea se realizează în momentul în care un astfel de om simte cu inima și rațiunea iubirea lui Dumnezeu, ridicându-se, cerându-și iertare și împăcându-se cu Părintele ceresc și cu semenii lui prin iubire. O astfel de victorie cere Dumnezeu și din partea noastră prin iubirea pe care o îndreptăm spre cei rătăciți. O astfel de biruință deschide ușa Împărăției Iubirii.
Iubirea lui Dumnezeu față de părintele Arsenie Boca este dovedită de bucuria pe care o simt credincioșii la întâlnirea cu dânsul prin rugăciune și lacrimi, bucurie exprimată prin împlinirea bunelor dorințe în baza credinței ferme în ajutorul dumnezeiesc. Dumnezeu lucrează prin cei bineplăcuți Lui. Însă, părintele Arsenie Boca spune cu smerenie: “Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu”.
