Motto: „ Cel ce se urcă pe scenă se urcă în cer unde ceasul mâncării nu bate niciodată!” Matei Millo
România, se știe, o duce rău! În ultimii 26 de ani, de după Revoluția furată de Iliescu, țara, ușor depopulată merge șontâc-șontâc spre o lume mai bună. Spre un trai mai bun. Spre prosperitate și bunăstare. Cauzele, multiple și cunoscute nu le mai dezbat acum. Le știm cu toții.
Scăpând de un regim comunist (mă rog, oficial, dar în practică nu tocmai!) și trecând la unul capitalist, unii dintre români au început să prospere, să facă averi (și aici se poate discuta!). Au devenit patroni cu zeci și sute de angajați și o duc bine. Chiar și unii dintre angajații lor o duc bine. Dar ce ne facem cu bugetarii? Cu amărâții ăștia care servesc, direct, Statul român? Cu profesorii, cu doctorii, cu poliția și armata? Ce ne facem cu poștașii, cu șoferii de autobuse și cu angajații din primării și consilii județene? Ce ne facem cu muzeografii, cu bibliotecarii și cu artiștii? Dintre toate categoriile enumerate mai sus, profesorii, doctorii și polițiștii sunt cei mai mulți. Și cei mai vocali. Cum fac o grevă cum le crește salariul. Mă rog, mai puțin Poliția care nu prea grevește. Ci stă… că n-are combustibil pentru munca de teren. Dar ceilalți mizează pe faptul că încetând lucrul paralizează România. Elevii rămân abulici, dar nu mai mult decât o fac mergând la școală, bolnavii mor, neoperați, cu șpaga-n jeb, iar criminalii și hoții se veselesc pe Coaste de Azur sau de Eve efemere. Aici toți au dreptate; și bugetarii și Statul. Ei grevesc, Statul le dă. Le dă puțin, e drept, dar Statul de-aia e Stat ca să-și fută poporul. Să le-nchidă gura cu 2,3 kile de mălai, la fiecare grevă. Pentru mămăliga mioritică, desigur! Buuun… dar ce face Statul cu ceilalți bugetari? Cu cei care nu fac greve pentru că n-ar paraliza nimic (poate doar pe ei înșiși, de foame!). Și mă refer aici, cu precădere, la cei care deservesc arta și cultura. Muzeografi, bibliotecari, actori, cântăreți lirici, referenți culturali, artiști de circ… Ce face Statul ăsta sublim pentru cei care deservesc cultura Statului? Simplu. Le dă muie. Îi ignoră. Îi lasă să moară de inaniție.
Dar stai puțin, băi, Statule prost! Bugetarii sunt toți ai tăi, Statule prost, și, ca atare, toți trebuie tratați la fel. Și muzeograful, și bibliotecarul, și actorul, și medicul, și profesorul au absolvit niște școli mai „înalte”, băi prostule de Stat, iar asta te obligă, prostovane să-i tratezi la fel. Că proful își bate capul cu loazele tale, medicul îți taie pacienții care te-au deservit și-i pune pe picioare (sau în coșciug, depinde de… opțiuni!), polițistul îți umflă delicvenții care ți-au ajustat bugetul, muzeograful le arată tuturor de unde ne tragem, bibliotecarul îi ajută pe toți să priceapă toate astea, iar actorul îi face pe toți ăștia, la un loc, să râdă sau să plângă, idiotule de Stat! Circarul le taie respirația, tuturor, când sare de la trapez. Boule! Mezzosoprana îți gâdilă ceara din urechi, imbecilule, iar baritonul îți furnică toate organele…, da, chiar și ăla. Măgarule!
Băi, Statule tu ai putea să trăiești cu 800 de lei pe lună, cât are un mașinist la un Teatru de provincie? Mașinist care vine primul și pleacă ultimul, după ce demontază decorul în care actorul tău, Statule neghiob, i-a făcut să râdă pentru 1.000-1.300 de lei, pe iubiții tăi cetățeni. Înțelegi, Statule fără minte și fără suflet, cum stă treaba cu artiștii tăi? Tu ne dai, șarpe ce ești, 1300 de lei pe lună, iar pe „înalții demnitari”, ăia care te compun, îi recompensezi cu 6-7.000 de lei? Și le mai asiguri și indemnizații de „înalte demnități de 4-5-6.000 de lei, în funcție de cât timp te-au slujit? Băi, tu ești prost? Băi, tu ești nebun? Înalți demnitari, haida de… Și care-s „scunzii demnitari”, idiotule? Te-ai gândit să-i numești și pompos. Și asta doar pentru faptul că știu să doarmă frumos în fotoliile tale, nerușinatule! Și să se joace pe telefoanele mobile de serviciu, în timpul ședințelor, nu? Cică au responsabilități și trebuie plătiți bine… Bine mă, cretinule de Stat, dar pentru profesori e ușor să studieze mereu pentru a-ți educa progeniturile? E ușor să țină în frâu 30-40 de „fii ai ploii” și să le facă educație? Pentru doctor e facil să-ți taie oamenii, să le scoată tumori și cancere, infecții și buboaie purulente? Polițistul se plimbă liniștit, ca la promenadă, când amușinează pașii criminalilor și-ai tâlharilor? Actorii, crezi că doar citesc, o dată, textul și apoi urcă pe scenă pentru a te face să vibrezi? Crezi că ei nu au responsabilități? Ia încearcă tu, Statule hain, să urci pe o scenă și să reciți o poezie. Despre mamă. Sau despre mă-ta! Ai tu habar, nemernicule, cât consum psihic și fizic se produce într-un actor când acesta e pe scenă? Înalții tăi demnitari ar putea, oare, să facă asta? Nu vreau să susțin că suntem zei, dar nici ultimii oameni nu suntem, dobitocule! Suntem, cu toții, oameni care te slujim. Fiecare cu specializarea lui. În consecință, trebuie să fim egali în ochii tăi, orbule!
Băi, Statule leneș, te chinui de ani de zile să scoți legea salarizării bugetare, una și aceeași pentru toți. De ce nu poți, incapabilule? Un Stat sănătos, normal, o scoate-ntr-o lună, băi, Pierde-vară! Tu o tot freci până face spume. Știi cine face asta, Statule drag? Lăbarii. Ești o labă de Stat sau un Stat făcut din labă! Nu din creier, nu din inimă, ci din labă… Și nici măcar din laba piciorului, onanistule! Apropos, știi care-i pluralul de la labă, Statule doct? O labă, două labii… Asta o să-nvețe fiii tăi dacă nu-ți plătești profesorii să-i educe. Apoi doctorii o să le taie labele accidentate pe drumurile patriei, pentru că vor conduce bolizi cu permise luate pe șpagă, de la polițiștii pe care nu-i plătești, zgârcitule! Iar la final, actorii vor râde de toate astea, chiar flămânzi fiind, pentru că ei pot să râdă și atunci când sufletul le plânge. Dar, nota bene, pot să râdă și atunci când tu, Statule, vei plânge. Mă rog, tu sau stâlpii tăi! Care mai nou încep să lăcrimeze când li se pun brățări la labe. Da, la labe, nu la mâini, că stâlpii tăi au labe hapsâne cu care delapidează economia ta, Statule tâmp!
Acești „copii de duminică” sau aceste „cronici vii ale timpurilor lor” nu te vor iubi atâta timp cât tu, Statule oligofren, îi marginalizezi și-i plătești cu parcimonie, în timp ce giganților demnitari le dai toată truda ta. Lăbarule!
Sorin Oros
