joi, martie 28, 2024
AcasăOpinie Sorin OrosSorin Oros: Exercițiu de imaginație

Sorin Oros: Exercițiu de imaginație

oros-1Motto: „ Imaginația este curajul de a evada din realitate și de a te întoarce, pentru a o convinge și pe ea să facă la fel” Octav Bibere

        Astăzi vă propun un exercițiu de imaginație. E simplu și îl poate face oricine într-un moment de răgaz, la o cafea sau în compania unor prieteni. Așadar…

          Ce-ar fi fost dacă Germania nazistă ar fi câștigat Al Doilea Război Mondial, iar noi, ca aliați ai lor de la început până la șfârșit, ieșeam învingători în lupta cu bolșevicii? Îmi imaginez că Bucovina și Republica Moldova erau în componența României, și că Stalin nu își mai băga coada în Europa. Cred că alegerile din 1946 ar fi fost corecte, iar comuniștii nu mai ajungeau la cârma țării. Implicit, nu auzeam de Gheorghe Gheorghiu Dej și de Ceaușescu și cred că nu mureau atâția deținuți politici la Canal și la stuf, în Deltă. Probabil că o duceam la fel de bine (sau de rău?) ca Republica Federală Germană, până-n 1989.

          Ce-ar fi fost dacă în decembrie 1989, bolșevicul Iliescu Ion, școlit la Moscova și înroșit bine de socialismul științific ar fi stat pe curul lui comunistoid, iar în mai 1990, la alegeri, ar fi ieșit președinte țărănistul Ion Rațiu sau  liberalul Radu Câmpeanu? Probabil că nu auzeam niciodată despre „sinergia faptelor eludând meandrele concretului”, despre „despoți luminați cu față umană” și despre „măi dragă”. Dar știam cu toții „cine-a tras în noi după 22”, știam cine au fost teroriștii și mai știam ce a fost în acele zile groaznice ale Revoluției furate. Probabil că nu aveam mineriade și ni se părea de neconceput sloganul „noi muncim, nu gândim”. Nu am fi auzit niciodată de Adrian Năstase, Hrebenciuc, Mazăre, Oprișan sau Ponta. Pierdeam ceva? Sau eram mai câștigați? Înclin să accept a doua variantă.

          Ce-ar fi fost dacă noul Guvern F.S.N-ist ar fi acceptat, în 1990, să ratifice punctul 8 al Proclamației de la Timișoara? Fără comuniști și securiști în funcțiile de conducere. Ar fi rămas aceste funcții vacante, neocupate sau…? Știu doar atât: nu toți cetățenii Republicii Socialiste România erau membrii de partid, nu toți erau comuniști.

          Ce-ar fi fost dacă toți cei care s-au perindat prin politica post-decembristă și-ar fi slujit țara și nu pe ei? Cred că aveam autostrăzi, infrastructură solidă, spitale moderne, investiții serioase în învățământ, cultură și cercetare, un litoral curat și modernizat, o economie solidă și munți împăduriți.

          Ce-ar fi fost dacă influența politică nu ar fi existat, în justiție, mai ales, dar nici în celelalte instituții de stat? Înclin să cred că judecătorii își făceau treaba și pușcăriile erau pline, iar conturile locatarilor din acele locații, erau goale. Mai cred că dacă judecătorii le dădeau șapte ani, „la mititica”, nu ieșea nimeni după șapte luni, ca acum, chipurile sub control judiciar. Cred că nu existau directori sau manageri (deh!) analfabeți și țărani, unși la instituții de cultură, cu lucrări de concurs „copy-paste” de care râd și curcile bete.

          Ce-ar fi fost dacă televiziunile nu îi invitau non stop, pe maneliști, în studiourile lor? Nu, nu deveneam un popor de melomani care să susure molcom Sonata Lunii, ori Adagio-ul lui Albinoni, dar, certamente, ascultam o muzică de calitate. Muzică, nu zgomotul și behăiturile animalice și transpirate ale spărgătorilor de timpane, ciocănele și scărițe, care sunt mai cunoscuți decât președintele țării.

          Ce-ar fi fost dacă profesorii îi lăsau repetenți pe toți cretinoizii acefalici care meritau acest lucru? Oare procentajul absolvirii la Bac era mai mare sau mai mic decât acum?

          Ce-ar fi fost dacă fiecare posesor de permis de conducere ar fi respectat regulile de circulație, așa cum, normal, o fac conducătorii auto din țările mai dezvoltate ale lumii? Aveam mai mulți oameni vii sau mai mulți morți?

          Ce-ar fi fost dacă pedeapsa capitală nu ar fi fost abolită în 1989? Aveam mai mulți oameni morți sau mai mulți oameni cinstiți?

          Ce-ar fi fost dacă românii nu erau nevoiți, în ultimii 26 de ani, să presteze servicii în Europa? Copiii ar fi crescut alături de părinți sau alături de bunici, mătuși și unchi? Dar dacă țiganii români nu ar fi halit și prăjit lebedele vieneze, în 1990? Mai trăiau acele lebede? Dar țiganii?

          E un simplu joc de imaginație, dar cred că e util. Ne poate ajuta, pe viitor, în luarea unor decizii, care, oricât de neînsemnate, în aparență, pot să ne creioneze traiectoria noastră în viață. Nu găsiți? Imaginați-vă asta!

Sorin Oros

 

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente