vineri, martie 29, 2024
AcasăReligieCe reprezintă Mănăstirea Sfânta Ana din Rohia pentru Înaltpreasfințitul Justinian Chira?

Ce reprezintă Mănăstirea Sfânta Ana din Rohia pentru Înaltpreasfințitul Justinian Chira?

bolos
La această întrebare voi răspunde prin cuvintele Înaltpreasfinției Sale, adresate poetului Ioan Alexandru, într-o scrisoare expediată din Rohia, la data de 23 iunie 1971:
„… Acum, mai mult decât oricând, simt cum, ca niște rădăcini adânci, sufletul meu, inima mea, se leagă tot mai strâns de locul acesta (Rohia – loc ales de Dumnezeu și foarte iubit de poporul nostru drag), de glia patriei mele, de sufletul neamului drag. Simt cum m-am făcut una cu locurile acestea. Simt că trebuie să rămân cu sufletul aici pentru totdeauna și în sfințenie să-l slujesc cu adevărat. Niciun loc din lume, nicio așezare de pe pământ nu va putea niciodată să mă facă să uit acest loc, să mă înstrăineze de Rohia. În viața mea și după moartea mea voi fi cu sufletul întotdeauna aici și mă voi ruga fierbinte Atotbunului Dumnezeu ca să se reverse binecuvântarea Sa peste acest loc și peste toți cei ce-și vor îndrepta gândurile lor sau pașii spre locul acesta.
Rohia, loc de înseninare a gândurilor, loc de liniște sufletească, loc curat, odihnitor pentru trupuri, loc sfânt, loc purificator, loc ales și binecuvântat de Dumnezeu este locul acesta. Acest lucru mi-l spun toți cei treizeci de ani pe care i-am trăit aici. Îl spun inimile nenumăraților credincioși care, zilnic, și-au îndreptat sufletul spre mănăstirea aceasta, cum își îndreaptă ființele însetate pașii spre izvoarele limpezi și răcoritoare din mijlocul codrilor. Acest lucru îl spune firea aceasta ce mă înconjoară, în mijlocul căreia trăiesc și o privesc mereu, cunoscând-o în toate chipurile. Ziua și noaptea. În timpul liniștit al amiezilor de vară, ca și în momentele cutremurătoare ale nopților adânci. În liniștea de aici, am ascultat, de atâtea ori, șoaptele cele mai adânci în care am auzit multe din marile taine ale existenței.
Chipul straniu al acestui loc și-a făcut loc în sufletul meu pentru totdeauna… E atâta frumusețe imperială aici încât mă simt apăsat parcă de o vină grea că mă desfătez numai eu de ea. Ziua și noaptea, în zori ca și-n amurg, totul e îmbrăcat în taină și miracol. Chilia, biblioteca, terasa; casa modestă mi se pare mereu un palat iluminat de o lumină ce n-are nume, nici asemănare. Cărțile, apoi prietenii mei dragi, dar mai mult cugetarea, sunt lucruri ce-mi țin sufletul treaz mereu și ridicat pe culmi necunoscute în viața obișnuită.
Culmile acestea sunt sălașul tuturor celor ce s-au desprins de interesele mărunte proprii. Poetul, savantul, creatorul, muncitorul pătruns de valoarea muncii lui, sihastrul, toți sunt, mi se pare, locuitori ai culmilor neobișnuite pe care ard și se mistuie, luminând și viața celor rămași adânc în vale…” (Ioan Alexandru – Justinian Chira, Scrisori, Baia Mare, 2001, pp. 187-189. Vezi și Pr. Simion Cristea, Sub cerul Rohiei, în revista Ortodoxia maramureșeană, anul VI, nr. 6, Baia Mare, 2001, pp. 35-38).
De asemenea, într-o altă scrisoare, Î.P.S. Justinian Chira scria:
„… Graalul este prezent la Rohia. Fii atent, îi vei simți prezența acolo. În locul acela modest domnește o atmosferă imperială. Mai presus de orice mi-a fost dragă în viață răbdarea, ce e o armă puternică de apărare pentru puritate. Puritatea este culmea spre care am tins mereu cât am stat la Rohia. Puritatea care învie Sângele Domnului din potire și-l varsă viu și fierbinte în inimile oamenilor. În orice suflet ce se apropie de modestul locaș de la Rohia se trezește dorința.
Ca un munte de lumină crește în sufletul meu bucuria că te găsești la Rohia, în Maramureșul nostru luminat, acolo, în Nord, sub steaua statorniciei și a orientării tuturor, sub steaua polară. Înfrățirea aceasta îmi este dragă pentru că este încărcată de lumină și har. Îmi sunt dragi oamenii de acolo. Mă gândesc la ei cu sfințenie, când trec pe acolo îi privesc fericit. Doresc ca în mijlocul lor să rămână un loc plin de sfințenie și de foc, la care să poată merge și ei și fiii lor ca la un izvor care să-i răcorească și să-i întărească. Doresc ca Mănăstirea Rohia să fie în mijlocul lor un loc sfânt, un loc cum nu sunt multe pe pământ, un loc cu care să se poată fiecare mândri și să se poată lăuda tot ținutul cu el.
Dacă va vrea Bunul Dumnezeu, acolo mă voi reîntoarce și eu. Viu sau după ce mă va chema la El, Stăpânul meu. Acolo mă voi reîntoarce, ca să fiu și eu în mijlocul celor pe care așa de mult i-am iubit, i-am cinstit, i-am slujit. Sunt foarte mulțumit că mi-a ajutat Bunul Dumnezeu să se zidească, așa cum am visat de mulți ani, clădiri în care, ca în niște potire, spiritul să rodească, arta, cultura, bucuria, pacea să înflorească, să rodească, să domnească…” (Ioan Alexandru – Justinian Chira, Scrisori, Baia Mare, 2001, pp. 256-257).

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente