Taina și semnificațiile botezului

Taina botezului inseparabilă de celelalte două taine ale inițierii creștine în taina lui Cristos, confirmare și cuminecare, este marea consacrare, sfințire, perfecționare, baza ontologică și izvorul altor consacrări. Prefigurat prin botezuri și evenimente din VT, botezul creștin în apă și Duh, realizat pentru prima dată la botezul lui Isus Cristos în Iordan de către Ioan Botezătorul, este o realitate care trebuie trăită continuu până la împlinirea ei în botezul sângelui, al morții martirice.

Dacă începutul botezului permanent, în apă și în Duh, și sfârșitul botezului permanent, în apele profunde ale morții martirice (Ps 68,1-2) sau a morții asimilate martirului, sunt unice, permanența o asigură botezul pocăinței în lacrimile căinței și în Duh. Pocăința permanentă devine un fel de confirmare, stabilizare în felul de viață începută la botezul în apă și Duh, botez care poate fi pângărit. Iar botezul sângelui, al martiriului care nu mai poate fi pângărit, devine desăvârșire a cuminecării tainice în cuminicarea reală, adică părtășia totală la jertfa lui Cristos, anticipată prin lepădarea de sine și purtarea crucii, prin jertfirea (pierderea) acestei vieți pentru Cristos și Evanghelie (Mc 8,34-35), trăind ca rob al lui Dumnezeu.

1. Denumirile botezului

Cuvântul botez, báptismos sau báptisma în greacă, baptismus în latină, vine de la verbul baptizô care înseamnă „a scufunda, a cufunda, sau a spăla, a purifica, a distruge”. În Sfânta Scriptură botezul este numit și baia nașterii din nou (regenerării) și înnoirea în Duhul Sfânt (Tit 3,5); nașterea din nou din apă și din Duh (In 3,5) și iluminare (Evr 10,32). Iluminarea (fotismós) este termenul mult folosit de Părinții Bisericii și de textele liturgice.

Din bogăția denumirilor patristice ale botezului amintim pe cele folosite de sfântul Grigore din Nazians (Oratio 40,3-4): „Îl numim dar, har, ungere, luminare, haină de nestricăciune, baie a renașterii, pecete și tot ce poate fi mai scump. Este numit dar, pentru că e oferit celor ce nu aduc nimic; este har, fiindcă este dăruit chiar și celor păcătoși; botez, pentru că păcatul este îngropat în apă; ungere, pentru că este sfânt și regesc (așa sunt cei ce sunt unși); luminare, fiindcă este lumină strălucitoare; haină, fiindcă acoperă ocara noastră; baie, pentru că spală; pecete, fiindcă ne ocrotește și fiindcă este semnul puterii lui Dumnezeu.”

Apostolul Pavel precizează că prin botez omul cel vechi a fost împreună răstignit (synestaurôthê) cu Cristos (Rom 6,6); că suntem morți cu (syn) Cristos (Rom 6,8); că am fost împreună îngropați (synetáphêmen) cu Cristos (Rom 6,4); că am fost împreună înviați (synêgérthête) cu Cristos (Col 2,12) și că împreună vom trăi (syzêsomen) cu Cristos (Rom 6,8). Inițierea în momentul culminant al tainei lui Cristos (răstignire, moarte, îngropare și înviere) este inițiere în toată taina lui Cristos.

2. Mulțimea botezurilor

Istoria mântuirii este presărată de mai multe feluri de botezuri. Părinții Bisericii și textele liturgice vorbesc de trei, cinci sau chiar opt feluri de botez. Sedealna întâi a utreniei cuvioșilor părinți uciși în Sinai și Rait, din 13 ianuarie, vorbește de trei feluri de botez: „Botezatu-v-ați în trei chipuri, al treilea botez fiind cel prin credință. Că cel dintâi botez a fost acela al focului, prin apă și prin dumnezeiescul Duh; al doilea cel prin lacrimi în Rait și în Sinai și oriunde nevoindu-vă cu tărie ați petrecut pe pământ viață întocmai ca îngerii; iar al treilea l-ați primit jertfindu-vă ca niște berbeci aleși pentru Cristos Dumnezeu.”

Sfântul Grigore din Nazians (Oratio 40,3-4) vorbește de cinci feluri de botez: botezul poporului Israel în apa mării și în Nor (Duh), prin Moise (1Cor 10,2); botezul în apă spre convertire (Lc 3,3.16), prin Ioan Botezătorul; botezul în apă și în Duhul Sfânt de foc (Mt 3,11), prin Cristos și Biserică; botezul în lacrimi, ca apostolul Petru care a plâns cu amar (Mt 26,75); botezul în sânge, ca Isus Cristos Martirul credincios (Apoc 1,5).

Ioan Damaschin (Dogmatica 4,9) precizează că ar fi chiar opt feluri de botezuri: „Primul botez a fost botezul potopului pentru curmarea păcatului (Gen 7,17-24). Al doilea, botezul prin mare și nori (1Cor 10,1-2; Num 9,15-22), căci norul este simbolul Duhului, iar marea simbolul apei. Al treilea, botezul legii vechi, căci tot cel necurat se spală cu apă, ba încă își spală și hainele și astfel intră în tabără (Lev 15). Al patrulea, botezul lui Ioan (Mt 3,1-12; Mc 1,4-8; Lc 3,2-18), care a fost introductiv și conducea la pocăință pe cei botezați ca să creadă în Cristos… Al cincilea, botezul Domnului (Mt 3,13-17 și par.), cu care s-a botezat el însuși… Al șaselea botez este botezul prin pocăință și lacrimi, care este cu adevărat greu. Al șaptelea, botezul prin sânge și mucenicie, cu care însuși Cristos s-a botezat în locul nostru; el este foarte cinstit și fericit, pentru că nu se pângărește a doua oră cu întinăciunea. Al optulea botez și ultimul (focul cel veșnic de după judecata obștească) nu este mântuitor, ci pe de o parte distruge răutatea, iar pe de altă parte pedepsește necontenit.”

3. Prefigurări ale botezului în VT

Vom căuta, în cele 14 citiri din VT (parimii) de la vecernia sărbătorii botezului Domnului (Boboteaza), prefigurări ale diferitelor aspecte ale tainei botezului creștin. Prefigurări ale botezului în VT sunt invocate și în partea de memorial a rugăciunii de sfințire a apei botezului, rugăciune importantă pentru teologia tainei botezului.

Gen 1,1-13: duhul lui Dumnezeu se purta, plutea peste apă (v. 2), ca o cloșcă pe cuibar, „încălzind” apa pentru nașterea făpturilor, dându-i putere de sfințire și viață. Prefigurează rolul Duhului Sfânt, invocat de trei ori la epicleza sfințirii apei botezului, în nașterea din nou care se realizează în taina botezului.

Gen 6-8: potopul, prin care este pedepsită lumea nelegiuită și salvat din apă, prin intermediul corăbiei, Noe, predicatorul dreptății, împreună cu alte șapte persoane (2 Pt 2,5), este prefigurarea (týpos-ul) salvării prin apa botezului creștin (antitypos-ul) și corabia bisericii creștine (1Ptr 3,21).

Ex 14,15-18.21-23.27-29: eliberarea poporului Israel din robia lui Faraon prin Moise la trecerea Mării Roșii sub protecția stâlpului de nor (v. 19), adică botezul poporului în mare (apă) și în Nor (Duh) prin Moise (1Cor 10,2), prefigurează eliberarea noului popor al lui Dumnezeu din robia Diavolului prin botezul creștin în apă și Duh, prin noul Moise, Isus Cristos. Origen (Hom. Ios. 4,1) vede în trecerea Mării Roșii un simbol al catehumenatului (eliberarea de Satana prin repetatele lepădări) și în trecerea Iordanului un simbol al botezului (vezi Septuaginta 2, p. 28).

Ex 15,22-16,1: îndulcirea apelor bolnave (amare) de la Mera, prin lemnul arătat de Domnul cel care vindecă (vv. 25-26), prefigurează botezul în apele amare ale morții, ape vindecate și vindecătoare datorită lemnului crucii Domnului.
Ios 3,7-8.15-17: trecerea Iordanului și intrarea în țara promisă cu despărțirea apei Iordanului prefigurează botezul ca mică înviere care oprește cursul vieții noastre spre moarte. După Origen (Hom. Ios. 4,2), apele care se varsă în Marea Moartă simbolizează pe botezații care leapădă credința, iar apele care se opresc ca un zid (fermitate, statornicie) simbolizează pe creștinii statornici în harul botezului (vezi Septuaginta 2, p. 30).

4 Regi 2,6-14 LXX: despicarea apei Iordanului cu cojocul lui Ilie și răpirea lui Ilie la cer în car de foc, lăsându-l moștenitor al duhului profetic pe Elisei, prefigurează taina botezului care ne dă arvuna Duhului și ne deschide prin apă calea răpirii la cer după ce vom fi dezbrăcați de cortul acesta pământesc (2Cor 5,1-9).

4 Regi 5,9-14 LXX: curățirea de lepră a lui Naiman sirianul, prin înșeptita scăldare în apele Iordanului, prefigurează taina botezului prin care se realizează curățirea de lepra păcatului.

Is 1,16-20: păcatele ca și cârmâzul sau roșii ca purpura vor fi spălate și curățate devenind albe ca zăpada sau lâna, prefigurează botezul ca iertare a păcatelor mărturisite cu părere de rău.

Gen 32,1-11: împăcarea lui Iacob cu fratele său Esau (Gen 33) prefigurează botezul ca împăcare, reconciliere fraternă.
Ex 2,5-10: Moise condamnat la moarte prin înec în apele Nilului este salvat printr-un coș de papură și înfiat de fiica Faraonului, prefigurează botezul ca salvare de la moarte și înfiere. Fiica Faraonului stearpă și fără copii este simbol al culturii profane, acceptabilă dacă continuăm să bem laptele mamei noastre adevărate, Biserica.
Jud 6,36-40: izbăvirea Israelului din robie prin mâna lui Gedeon confirmată prin lâna rourată abundent (a stors un vas de apă) prefigurează botezul ca izbăvire din robie, izbăvire confirmată de roua de sus (Cristos) coborât pe lână (Fecioara Maria).

3 Regi 18,30-39 LXX: întoarcerea de către Ilie a Israelului din rătăcirea idolatră, prin jertfa udată de trei ori și mistuită de foc ceresc, prefigurează taina botezului care curăță omul de idoli și-l întoarce la Dumnezeul cel adevărat, prin întreita cufundare în apă și prin coborârea Duhului Sfânt (focul ceresc), vezi Septuaginta 2, p. 514.

4 Regi 2,19-22 LXX: lecuirea apelor moarte și neroditoare cu sare de către Elisei prefigurează pe botezați ca „sare a pământului” (Mt 5,13), care dau gust acestei vieți serbede și împiedică corupția lumii (sarea ca și conservant).

Is 49,8-15: restabilirea de către Dumnezeu a Israelului umilit în exilul babilonian prefigurează taina botezului ca restaurare a poporului lui Dumnezeu umilit și exilat din Paradis.

4. Efectele botezului

Folosind referirile Sfintei Scripturi și precizările pe care le găsim în rugăciunea sfințirii apei pentru botez în ritul bizantin, vom sintetiza câteva efecte ale botezului.

1. a) Botezul produce moartea tainică cu Cristos a omului vechi, simbolizată de gestul botezării care înseamnă scufundare, înecare, și învierea tainică cu Cristos (mica înviere), simbolizată de gestul scoaterii din apă.În vechime, în locurile secetoase s-a practicat și botezul sec, fără apă, prin așezarea catehumenului în mormânt și scoaterea lui afară din mormânt.

Moartea-învierea cu Cristos prin botez apostolul Pavel o exprimă prin verbe care încep cu particula grecească „sýn” = cu, împreună. Împreună răstigniți (Rom 6,6), împreună morți (Rom 6,8), împreună înmormântați (Rom 6,4), împreună înviați (Col 2,12), împreună trăire (Rom 6,8) cu Cristos. Rugăciunea de sfințire a apei cere ca botezatul (neóphyton, neophytum = neo-implementatul, săditul: 1Tim 3,6), „sădit fiind cu asemănarea morții” lui Cristos prin botez, „să se facă părtaș și al învierii” lui Cristos.

1. b)Moartea fiind plata păcatului este percepută ca maxima „impuritate” rituală care separă de Dumnezeu care este viață.De aceea atingerile de ființe moarte sau participarea la mormântare erau curățite prin spălări rituale. Prin urmare, alt efect al botezului este iertarea păcatelor (Fapte 2,38), curățirea de necurăția păcatului. Rugăciunea de la sfințirea apei de botez cere ca apa botezului să fie „apă de sfințire și curățire a trupului și a sufletului” spre dezlegarea și iertarea păcatelor.
2. c) Alt efect al botezului este nașterea din nou, nașterea din apă și din Duh(In 3,5-8), dezbrăcare de omul cel vechi și îmbrăcare cu omul cel nou (Col 3,9-10). Numai după această naștere suntem și noi născuți ca și Cristos, din femeie (ca toți urmașii lui Adam) și din Duh (Lc 1,35). Urmează să tindem să murim și noi martiri ca și Cristos, ca să avem parte ca și Cristos de prima înviere (Apoc 20,6.14). Rugăciunea de la sfințirea apei de botez cere ca botezul să fie „baie de a doua naștere, înnoire a spiritului”, având ca efect „a doua naștere de sus, prin apă și prin Duh”.
3. d) Recuperarea chipului, a icoanei, este alt efect al botezului.Omul interior a fost făcut după chipul (eikóna) și asemănarea lui Dumnezeu (Gen 1,26-27), iar omul exterior a fost plăsmuit din praf de pământ (Gen 2,7; cf. Septuaginta 1, p.55). Icoana, element ontologic, supraviețuiește căderii, dar a ajuns ruinată, iar asemănarea nu a fost realizată pentru că omul a emigrat într-o regiune îndepărtată de Tatăl ceresc (Lc 15,13).

Taina botezului restaurează icoana ruinată după icoana prototip Isus Cristos, icoană în Duhul Sfânt a arhetipului nevăzut, Tatăl (Col 1,15). Icoana recuperată este baza realizării asemănării în taina confirmării prin ungerea cu mir. Apostolul Pavel precizează că omul cel vechi (icoana ruinată) se înnoiește după icoana (eikóna) celui care l a creat (Col 3,9-10), adică după icoana lui Dumnezeu (Ef 4,24), devenind omul cel nou (icoana restaurată). Și rugăciunea de la sfințirea apei de botez cere ca Dumnezeu să dea celui ce se botează „să se schimbe, să lepede pe omul cel vechi, cel stricat cu poftele înșelăciunii, și să se îmbrace în cel nou, care este înnoit după icoana Ziditorului său” sau să se îmbrace cu icoana lui Cristos.

1. e) Botezul generează comunitate bisericească, fiind ușa de intrare în Biserica lui Dumnezeu, biserică mamă care este continuu în durerile nașterii. Neofitul este sădit în ogorul lui Dumnezeu (1Cor 3,9). Devine casnic al lui Dumnezeu și concetățean cu sfinții, fiind zidit pe temelia apostolilor și a prorocilor, ca piatră vie a Templului sfânt, Biserica (locuința) lui Dumnezeu, a cărei piatră din capul unghiului este Isus Cristos (Ef 2,19-22). În rugăciunea de la sfințirea apei pentru botez se cere ca botezatul să fie zidit „pe temelia apostolilor și prorocilor” și să fie sădit „sădire a adevărului, în sfânta ta catolică și apostolică Biserică” și să nu mai fie smuls.