Colivia cu Fluturi – Singurătate

Publicat la data de8 ianuarie 2018 » 407 Views» De: George Negrea » Colivia cu Fluturi
 0 stars
Înregistrare to vote!

„Oamenii sunt singuri deoarece construiesc ziduri în loc de poduri.”
( Isaac Newton)

Cei mai mulți oameni nu realizează că sunt fericiți, mulți dintre ei află lucru acesta abia după ce li se întâmplă un necaz. În clipa următoare conștientizează că până în momentul acela viața lor a fost una fericită. Oare de ce realizăm atât de târziu că noi deținem cheia fericirii noastre, că suntem cu adevărat fericiți? Pentru simplul fapt că suntem vanitoși din fire și ne dorim întotdeauna să avem mai mult?
Explicația pare simplă dacă ne gândim că toată viața noastră, ne zbuciumăm și alergăm necontenit să agonisim, în general ne muncim să agonisim avere și bunuri materiale și nu lucruri spirituale. Bunurile materiale se văd, sunt palpabile, îți aduc plăcere pe când bunurile spirituale pe care le posezi, nu sunt vizibile în mod evident.
De exemplu dacă vecinul meu și-a cumpărat un model nou de mașină, tendința va fi să îmi cumpăr ceva și mai și, asta pe considerentul că lumea o să vadă diferența și va spune,,Uite la cutărică ce mașină are, se vede că are bani. ” Dar dacă vecinul o să facă o facultate sau o specializare nu am să mă apuc să fac și eu una deoarece nimeni nu să să spună că sunt mai deștept ca el și la urma urmei chiar dacă spune asta, nu mă face mai bogat sau mai cool în ochii celorlați.
Banii și bunurile după care alergăm nu sunt garanția fericirii noastre, eventual sunt garanția îndestulării noastre. Nu ducem nimic pe lumea cealaltă, toate le lăsăm aici, pe pământ urmașilor noștrii dacă îi avem. Însă clipele de bucurie, dragoste, prietenie, clipele în care am fost cu adevărat fericiți și i-am făcut fericiți pe cei de lângă noi, acele clipe rămân în sufletele celor dragi, în sufletele celor care ne-au apreciat și ne-au iubit.
Aproape fiecare dintre noi, a pierdut pe cineva drag, bunici, părinți, soți, frați, prieteni… și pierderea aceasta îți zdruncină din temelie existența, te simți gol, pustiit și singur. Nimeni nu va putea simți durerea ta, nimeni nu va înțelege pe deplin prin ce treci și asta e …normal. Viața ta se reconsideră, toate lucrurile pe care le credeai de neschimbat se schimbă. Nimic nu e veșnic, iar după o vreme tristețea ta poate să le pară ciudată celorlați „Păi a trecut ceva timp…ar trebui să uite” .
Noi oamenii nu trăim la comandă. Nu avem sentimente la comandă sau pentru că așa trebuie sau așa e la modă. Amintirile nu mor, ele rămân imortalizate în fotografii, scrisori, emailuri, înregistrări video, în mintea ta, în lucrurile care i-au aparținut și mai ales în absență.
Absența unui om drag se resimte cumplit deoarece știi că niciodată zâmbetul lui nu îți va mai lumina existența.
Tot ce avem noi oamenii sunt câteva clipe de bucurie pe care le irosim fără să realizăm cât de importante sunt.

de Loredana A. Știrbu

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *