O nefericită coincidență face ca la 1 decembrie 2013 să se împlinească 65 de ani de la odiosul Decret 358/1948, prin care regimul comunist a desființat biserica greco – catolică.
Ziua Națională de acum, a fost una de mare doliu în lumea creștinilor greco – catolici în lugubrul an 1948, atunci când era deja evident că România se prăbușește în hăul comunist.
Nu voi intra acum în sterile polemici, pentru că în zadar vei bate toba la urechea surdului.
Voi evoca în schimb, personalitatea luminoasă a unui mare patriot, episcopul Ioan Dragomir, cel care a plătit cu 14 ani de pușcărie refuzul de a-și vinde conștiința și credința.
Născut la Ariniș (jud.Maramureș) în 1905, Ioan Dragomir va face o strălucită carieră ecleziastică.
Avea toate datele unei personalități ardente: un preot energic, cu multă cultură bisericească și laică, patriot neînfricat, un caracter de bronz.
N-am să povestesc astăzi decât un episod extrem de pilduitor pentru orice om care deasupra sordidei vocații de conductă între bucătărie și baie, mai poate spera că ar putea înțelege ceva dintr-o tulburată pagină a trecutului.
După instaurarea regimului horthyst în Satu Mare din toamna anului 1940, tânărul protopop Dragomir ( nu avea decât 35 de ani), intră în atenția noilor autorități, care nu vedeau cu ochi buni rezistența sa fățișă la brutala maghiarizare la care era supusă populația românească de pe aceste meleaguri.
Protopopul Dragomir a refuzat să celebreze slujba religioasă într-o altă limbă decât cea română, iar atunci când s-a pus problema reorganizării diecezelor greco – catolice, s-a opus vehement și a avut – în cele din urmă – câștig de cauză.
Desigur, această atitudine demnă dar atât de riscantă, nu putea fi trecută cu vederea, astfel că patriotul acesta care nu avea altă armă decât credința în Dumnezeu și în neamul său, a fost întemnițat.
Tânărul preot nu avea de unde să știe atunci că această recluziune va fi doar un mic avertisment pentru grozăvia pe care i-au pregătit-o apoi, chiar conaționalii săi.
De parcă nu ar fi fost de ajuns această atitudine sfidătoare la adresa cotropitorilor, părintele Ioan Dragomir a mers și mai departe.
Biserica ortodoxă din vecinătate – construită deodată cu cea greco – catolică – era în mare pericol.
Pentru că ortodocșii din Satu Mare, în marea lor majoritate s-au refugiat în Regat, autoritățile horthyste plănuiau demolarea bisericii care abia că fusese inaugurată, pe motiv că nu este frecventată de credincioși.
În fața acestui pericol, protopopul Ioan Dragomir a îndemnat credincioșii greco – catolici din Sătmar să participe la slujbe în biserica ortodoxă, „Adormirea Maicii Domnului”, ca nu cumva să fie dărâmată.
Nu a cerut pentru greco – catolici lăcașul ortdox, și cu siguranță că atunci ar fi putut profita de conjunctură, pentru a-și adjudeca această biserică.
Nu! Dorea să o salveze, ca s-o poată preda apoi fraților ortodocși.
Iată o pagină de mare curaj și demnitate, de imensă iubire pentru neamul său, indiferent de religie!
Nimeni, niciodată nu a recunoscut meritele părintelui Dragomir, iar după desființarea Bisericii Greco – Catolice, a fost hăituit și întemnițat – din 1950 și până în 1964 – pentru „crima” de a-și fi păstrat cu îndârjire credința în biserica sa.
După 1989, când această biserică martirizată și-a recăpătat dreptul (doar) de a exista, bisericile sale nu au mai fost redate proprietarilor de drept.
După aproape jumătate de veac de intoleranță, poate că nici nu mai existau spirite libere și vizionare ca și cel al tânărului protopop de Sătmar, Ioan Dragomir!
Este destul să punem în oglindă felul în care preotul acesta a știut să apere biserica fraților săi în vremi de restriște și tratamentul odios care i-a fost aplicat bisericii greco – catolice, după Revoluția din 1989.
Pe foarte mulți dintre mărunții și cupizii clerici ortodocși îi deranjează enorm exemplul de frățietate al părintelui Ioan Dragomir.
Trăim vremuri murdare în care a-ți exprima opinia reprezintă o imprudență, iar a avea conștiință, un risc uriaș.
Voi ști însă că am ajuns la normalitate și echilibru numai în ziua în care în fața bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” va fi dezvelit bustul lui Ioan Dragomir, pe soclul căruia să stea scris: „Recunoștință fratelui nostru întru neam, Salvatorul acestei biserici!”
Felician POP
