Floriile, sărbătorite întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui, mai sunt cunoscute sub denumirile de Duminica Patimilor, Duminica Floriilor sau Duminica Patimilor Domnului. Această zi este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și este una dintre zilele cu dezlegare la pește, fiind celebrată în perioada postului pascal.
Florii comemorează intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, unde a fost întâmpinat cu ramuri verzi de măslin și finic. În România, unde finicii nu cresc, tradiția a fost adaptată, iar credincioșii folosesc ramuri de salcie, ale căror flori poartă denumirea de „mâțișoare”. În fiecare an, această rememorare este marcată prin slujbe speciale în bisericile ortodoxe.
În ajunul sărbătorii, pălimarul (țârcovnicul), împreună cu alți credincioși, aduce în biserică ramuri de salcie, care sunt apoi sfințite de preot în ziua Floriilor. Acestea sunt împărțite enoriașilor, iar fiecare creștin, conform tradiției, sărută icoana și ia acasă una sau mai multe crenguțe. Acestea sunt așezate după icoane sau în alte locuri din locuință, fiind considerate un simbol al protecției împotriva necazurilor. De asemenea, crenguțele sfințite sunt așezate la ferestre, tocurile ușilor, stupii de albine, pomii fructiferi și vița-de-vie, cu credința că vor aduce rod bogat. Salcia simbolizează reînnoirea naturii, primăvara și fertilitatea.
Potrivit credinței populare, vremea de Florii ar fi un indiciu despre cum va fi în ziua de Paște. O legendă spune că Maica Domnului a binecuvântat salcia, după ce aceasta i-a fost de ajutor, transformându-se într-o punte care i-a permis să traverseze un râu.
Duminica Floriilor marchează, de asemenea, începutul unui șir de slujbe speciale în bisericile din întreaga țară, cunoscute sub numele de denii. Acestea amintesc momentele-cheie din viața Mântuitorului, de la intrarea sa în Ierusalim până la Învierea. În unele regiuni, tinerele păstrează o tradiție veche, punând sub pernă crenguțe de salcie înainte de culcare, în speranța că își vor afla ursitul.
