Sorin Oros: DUREREA DIASPOREI

Motto: „O țară de oi merită un guvern de lupi” Edward R. Murrow

Mă întreb, mereu, de ce nu pot românii să fie uniți, să lupte pentru aceeași cauză împreună. Din nou, pentru a nu știu câta oară am constatat acest lucru în Italia, la Torino. Fusesem invitat de Centrul de Cultură și Tradiție Românească pentru a participa la evenimentele dedicate Zilei Naționale a României. M-a invitat o bucovineancă inimoasă (și la figurat!), Valentina Mihaela Pascal care, cândva, a prestat și la Satu Mare psihopedagogie și terapie prin artă. Deși licențiată în patria-mumă, doamna Pascal face curățenie și îngrijește italieni bătrâni, la Torino. „E una badanta” cum ar spune italienii. Face asta acolo, departe de casă pentru că patria-mumă i-a tras-o. Iar sâmbăta dimineața face voluntariat la Centru, 5 sau 6 ore, unde îi învață pe copiii românilor-italieni limba română, jocuri, poezii, povești. Da, patria-mumă i-a tras-o! Așa cum patria i-o trage sistematic, de 26 de ani încoace, oricărui român care nu e politician.

La fel ca și ea au plecat vreo 3 milioane de români să își câștige pâinea în bejenie. Stau în chirii, muncesc enorm, mulți sunt umiliți și îi doare dorul. Dorul de familii, de prieteni. Nu de țara care i-a izgonit. Nu de țara care i-a născut pe toți, subliniez, pe toți!, senatorii, deputații, președinții, miniștrii și toți parveniții care au furat România din 1989 încoace. Este deja un truism arhirăspândit și urlat de toți românii, cum că politicienii mioritici nu au făcut nimic pentru statul român, ci, exclusiv, pentru ei și urmașii urmașilor lor. În pizdele mamilor lor! Comuniștii din P.S.D susțin că Iliescu a evitat o vărsare de sânge și invazia tancurilor rusești, în 1989. A evitat pe mă-sa! Și-a pregătit lovitura de stat, din timp, și a profitat de scânteia timișorenilor care-l susțineau, firesc și cu bună credință, pe un pastor care s-a dovedit slujbaș în solda unor servicii secrete străine.

Constantinescu a fost stropit cu cerneală pe față. Și cu asta a rămas. Pe el, cică, nu l-au lăsat serviciile să facă ceva util pentru români. Deși a promis lapte și miere înainte de alegeri… Băsiștii susțin că lupul de mare ne-a băgat în N.A.T.O. și-n U.E. Eu cred că ne-a băgat doar în scandaluri. N.A.T.O și U.E. ne-au băgat ele însele în dânsele. C-aveau nevoie de noi. Și de oi… atâtea câte-om mai avea! Neamțul, speranța tuturor, doarme. Probabil că vrea și el să ne bage undeva. Dar încă se gândește. Până-n 2019 când va vorbi. Atunci va mulțumi românilor care l-au votat. Și diasporei! Diasporă care a dat un semnal clar, ferm, puternic că se poate face ceva bun în țara asta. Și care acum e dezamăgită de faptul că nimeni nu vrea să-i aducă acasă, în patria-mumă pe cei care au votat căderea lui Ponta, a comuniștilor, a superpenalilor.

La Torino, după spectacol am participat la o întâlnire cu câțiva români. Toți, absolut toți erau mâhniți de țară și de ei înșiși. Da, de ei înșiși pentru că deși sunt câteva zeci de organizații și asociații românești, la Torino, toate luptă doar pentru ele. Nu luptă pentru unirea lor, pentru binele tuturor românilor din Torino. Luptă doar ca să facă fiecare câte ceva. Și să dea câte trei sarmale de Ziua României. Și-un zâmbet larg posterității în fotografii. Cineva spunea, cu emoție în voce, că marocanii ne dau lecții de unitate, acolo la Torino. Și că noi, românii suntem frânți, suntem fiecare pentru el. I-am dat dreptate… Am cunoscut, puțin, e drept și comunitatea românească din Chicago. Și acolo fiecare e doar pentru el. Am constatat că românilor le e rușine de ei înșiși. Le e frică să recunoască că sunt români, în străinătate.

E trist. E umilitor. Și e strigător la cer faptul că nimeni nu întreprinde nimic, în patria-mumă pentru a aduce forța de lucru și creierele dacice acolo unde le e locul. În România natală. Cu un salariu de 8-900 de euro sunt sigur că ar reveni mulți acasă. Iar creierelor din companiile de top americane sau de oriunde dați-le, băi politicieni și guvernanți de căcat, triplu, și vor veni și ei. Poate nu toți, dar unii vor veni. La părinți, la frați, la surori… Românul e sentimental. Își iubește originile chiar dacă acum, pribeag și trist pomenește, adesea, ceva de mamă, cu referire la patria-mumă. Sau de mama lor? A guvernanților? Se poate… eram prea obosit după spectacol și, poate, nu am înțeles exact. Mai ales că unii dintre vorbitori combinau româna cu italiana. Capire?

Sorin Oros