Pentru început spune-mi cine-i Rudel Obreja?
Răspunsul aici e relativ, depinde cine întreabă și ce anume ar vrea să știe… Amănunte “romanțate” sau chestiuni “uzuale”… Și unele și altele, în mare măsură, sunt deja accesibile în spațiul public. Dacă, însă, mai sunt și lucruri neștiute, înseamnă că există un motiv pentru care ele trebuie să rămână discrete… Însă dincolo de toate boxul a fost și va rămâne prima și marea mea pasiune , care mi-e în suflet.
Cum a apărut atracția către box?
Copil fiind, în Galați-ul natal, încă de când aveam 4-5 anișori, am început să fiu spectatorul Galelor din oraș, grație tatălui meu. El a fost cel care mi-a insuflat atracția către box, un sport, singurul dealtfel, pe care el l-a îndrăgit nespus de mult.
Cum te-ai apucat de box?
La vârstă de 11 ani, după un conflict în Ferentari, cu “băștinașii” locului, tată a decis că trebuie să învăț să mă apăr. M-a “predat” la clubul Dinamo Maestrului Ion Monea, al doilea tată în box, pentru mine.
Ai tăi cum vedeau nouă ta pasiune?
Părinții mei au privit diferit lucrurile. Mama, cu grijă mare, tată cu multă încredere și speranță.
Dar ai simțit chemarea pentru sportul asta?
La viitoarea încarnare voi merge iar la box, cu siguranță !
Cu cine ”te antrenezi” și unde?
Astăzi mă antrenez împreună cu pasiunea mea pentru acest sport minunat. Doar noi doi…!
Cum schimbă boxul adolescență unei persoane?
“Boxul te învață să câștigi în mod cinstit, boxul te învață să pierzi în mod demn. Boxul te învață ce este viață.” Ernest Hemingway
Ai un idol în box?
Și în box, dar și în viață am fost propriu-mi model. Sunt mândru de ce am reușit să realizez. Și nu am regrete. Pentru că mereu eu am fost cel care a luat deciziile.
Ce face acum Rudel Obreja?
Același lucru ce mi-a fost hărăzit de Dumnezeu: lupt! Lupt să demonstrez oamenilor că sunt exact opusul celor ce se spun despre mine în spațiul mediatic. Că sunt un patriot adevărat, că am luptat, la propriu, pentru Țara mea, pentru cei 3 copii ai mei, pentru toți cei dragi. Atunci când faci bine fără să aștepți recompense înseamnă că ai atins un nivel spiritual înalt. Că te-ai apropiat de Dumnezeu. Asta este ceea ce-mi doresc să mi se împlinească, profund.
Ce amintiri ai din nord-vestul țării?
Vin cu drag în această parte a României. Pentru că aici am găsit români adevărați. Aici mi-am găsit perechea, o maramureșeancă get-beget, care mi-a dăruit cei doi băieți, pe care îi divinizez, alături de fiica mea cea mare. Ei sunt cea mai mare realizare a vieții mele. În urma lor vin multe altele, prețioase, dar care nu au valoarea spirituală a ceea ce simt pentru copiii mei.
Ce le transmiți prietenilor tăi?
Vine postul Crăciunului ! Învățați din învățăturile creștine, și veți avea adevăratele valori ale vieții. Viața materială este doar un “vehicul” către devenirea spirituală, către Dumnezeu. Nihil sine Deo !
