Jose Alberto Mujica Cordano (n 1935) este din 2010 președintele Uruguayului și este descris drept „cel mai sărac președinte din lume, prentru că își donează circa 90% din salariul lunar de 12.000 de dolari (263.000 pesos) pentru săraci sau mici întreprinzători.
El a refuzat locuința de lux pe care statul i-a pus-o la dispoziție și a ales să stea la ferma soției sale, undeva la capătul unui drum de pământ, lăngă Montevideo. Locuința nu are apă curentă, ci fântână, iar la momentului vizitei unei echipe de reporteri BBC ferma era păzită de doi polițiști și de un cățel cu trei picioare. Din salariu își păstrează circa 770 de dolari, un venit la nivelul mediu lunar al unui cetățean din Uruguay.
În 2010 pe declarația sa de avere apărea un Volkswagen Broscuță, în valoare de 1.800 de dolari. În 2012 a adăugat jumătate din averea soției sale – pământ, utilaje agricole și o casă – care au ajuns la 215.000 de dolari. Mujica a fost luptător de gherillă în anii ’60 și ’70, a fost împușcat de șase ori și a stat 14 ani în închisoare.
„Nu mă simt sărac”, spune el. „Săraci sunt oamenii care muncesc pentru menținerea unui stil de viață costisitor și își oresc mai mult și mai mult”.
„Este o chestiune de libertate. Dacă nu ai multe posesiuni, atunci nu ai nevoie să muncești toată viața ca un sclav pentru a te susține, și, prin urmare, ai mai mult timp pentru tine”, adaugă Mujica.
La summitul Rio din 2012 a întrebat, retoric, dacă modelul occidental de dezvoltare și consum este de dorit și de aplicat în toată lumea. „Ce s-ar întâmpla cu planeta în cazul în care indienii ar avea automobile în aceleași proporții ca germanii? Cât oxigen ar fi? Are planeta resurse pentru ca șapte sau opt miliarde de oameni să aibă același nivel de consum și de deșeuri ca societățile bogate?”
El îi acuză pe liderii lumii că sunt obsedați de creșterea consumului, ca și cum contrariul ar însemna sfârșitul lumii.
