Osteoporoza, o afecțiune silențioasă, afectează un număr tot mai mare de persoane, fiind de cele mai multe ori descoperită abia în urma unei fracturi de fragilitate, ceea ce indică deja deteriorarea oaselor. Aceasta apare, de regulă, din cauza scăderii densității osoase, fenomen ce poate duce la tasări vertebrale și fracturi.
Fracturile asociate cu osteoporoza apar cel mai frecvent la nivelul șoldului, mâinilor sau coloanei vertebrale. Cauzele pot include tulburări endocrine, digestive sau genetice. Osteoporoza este clasificată în două tipuri: primară, cauzată de procese de involuție, și secundară, asociată cu tulburări endocrine sau metabolice.
Depistarea precoce este esențială, deoarece tratamentul reduce semnificativ riscul de fracturi și îmbunătățește calitatea vieții. Dr. Georgiana Suliman subliniază că osteoporoza reprezintă o slăbire a rezistenței scheletului, asociată unui risc crescut de fracturi, care pot apărea chiar și în urma unor traumatisme minore. În lipsa fracturilor, boala nu produce durere.
Cele mai frecvente fracturi apar la nivel vertebral, al șoldului, antebrațului distal sau extremității distale a humerusului. Fracturile vertebrale pot fi dureroase, pot limita funcționalitatea, provoca tulburări neurologice sau pot fi asimptomatice. Osteoporoza poate duce la scăderea în înălțime, cifoză dorsală, reducerea funcționalității pulmonare sau reflux gastroesofagian.
Factorii de risc pentru osteoporoză includ vârsta, sexul, rasa, istoricul familial, sedentarismul, un consum redus de calciu, indicele scăzut de masă corporală, anumite boli endocrine, digestive sau reumatologice, tratamente prelungite cu medicamente precum cortizonul și chiar fumatul sau consumul excesiv de alcool.
Odată diagnosticată, schimbarea stilului de viață devine crucială. Este necesar un efort fizic constant pentru a reduce riscul de cădere, o dietă bogată în calciu și vitamina D, evitarea alcoolului și a fumatului, precum și limitarea alimentelor care scad nivelul de calciu, cum ar fi sarea, conservele sau cafeaua în exces. Educația terapeutică și controalele periodice contribuie la succesul tratamentului și la prevenirea complicațiilor.
